Una din primele baze de învățământ medical din România a fost Spitalul Colțea, în cadrul căruia au profesat mari nume românești în domeniul medical, precum precum Nicolae Crețulescu, cel care a pus aici bazele școlii de microchirurgie
Spitalul Colțea a fost primul spital din București, construit în data de 14.12.1704, din inițiativa spătarului Mihai Cantacuzino, pentru a fi un spital pentru săraci. Organizarea și funcționarea spitalului s-a făcut după modelul spitalului Ospedale di S. Lazzaro e Mendicanti din Veneția.
Din anul 1869, în curtea spitalului Colțea se află statuia spătarului Mihai Cantacuzino, care a fost ridicată din marmură de Carrara, de sculptorul român de origine germană, Karl Storck. Această lucrare a fost prima comandă care s-a dat unui sculptor din România pentru un monument reprezentativ.
Statuia a fost amplasată, initial, în fața Bisericii Colțea, după care a fost mutată pe axul curții spitalului, locul unde se află și astăzi.
În data de 13.12.1867 sculptorul Karl Storck a prezentat Ministerului un desen al statuii și un mic model din gips pentru a obține aprobarea demarării lucrului la monument. Prețul negociat al contractului a fost de 82.000 lei, o sumă importantă pentru acele vremuri.
Statuia Spătarului Mihail Cantacuzino a fost cioplită în marmură albă de Carrara de către italianul Ippolito Lepri. Întrucât spațiul liber pare că micșorează volumele, statuia a fost dimensionată mai mare decât înălțimea naturală a personajului.
Se precizează faptul că lucrarea lui Karl Storck are calitatea de a fi și primul monument din București.
Clădirea spitalului Colțea a adăpostit și cea mai înaltă construcție de la 1715, respectiv Turnul Colții.
La vremea respectivă, fostul prim-ministru al României și diplomatul Ion Ghica povestea cu mândrie: „Peste turlele multe și ușoare ale bisericii Sfântul Gheorghe, ochiul se oprea cu admirare asupra celei mai înalte și mai tari zidiri, turnul Colții, care domina orașul și-și arăta falnic crenelurile peste nori”.
Povestea Turnului Colții
Datorită fălniciei turnului, în acea perioadă apăruse zicala: „înalt cât Turnul Colții!”
Turnul Colții, proiectat de arhitectul olandez Joseph Schiffler, a fost construit între 1709-1714, fiind conceput și realizat ca o componentă a ansamblului Mănăstirii Colțea, căreia îi servea inițial drept clopotniță.Clopotul din turn, turnat în 1775, cântărea aproximativ 1.700 de kg.
Turnul Colții era pe atunci edificiul cel mai înalt din București (avea peste 50 de metri înălțime) și forma motivul principal al intrării în curtea bisericii Colțea, din anul 1715 fiind înconjurat cu ziduri.
Acest turn a fost considerat, de un călugăr grec, drept unul dintre cele mai impunătoare monumente europene.
La 26 octombrie 1802 a avut loc un cutremur, care se estimează că a avut o magnitudine de 7,7 grade pe scara Richter, care a provocat nenumărate incendii în Bucureștiul în care majoritatea clădirilor erau din lemn, precum și surparea unei porțiuni din turnul Colței, potrivit wikipedia.org
Dionisie Ecleziarhul, călugăr caligraf și cronicar, autorul unui “Hronograf” care prezintă istoria Țării Românești între 1764 – 1815, scria despre cutremurul din 1802: “s-a cutremurat pământul foarte tare, de au căzut toate turlele bisericilor din București și clopotnița cea vestită (Turnul Colței), care era podoaba orașului, cu ceasornic au căzut și s-au sfărâmat, și era atunci mare frică”.
