Șarmantul Mihai Eminescu a făcut multe lucruri în viață despre care s-a aflat foarte târziu. Iată ce nu ați știut niciodată despre cel mai mare poet român al tuturor timpurilor.
Ce a cerut Eminescu înainte să treacă la cele veșnice
Luceafărul poeziei românești s-a stins pe 15 iunie 1889 la Sanatoriul de boli mintale al Doctorului Şuţu, de pe strada Plantelor din Bucureşti, purtând un halat vechi, care a fost luat ulterior de admiratori.
Nimeni nu a știut multă vreme că înainte cu doar câteva minute să treacă în lumea drepților a cerut un pahar cu lapte și puțină… dragoste. Iar ultimele sale cuvinte adresate medicului care i-a dat laptele prin vizeta ușii au fost: „Sunt năruit”.
Eminescu a avut o copilărie frumoasă, din care nu lipseau șotiile. El obișnuia să se plimbe prin pădure, unde prindea șerpi, apoi îi punea în curtea casei și-și chema tatăl ca să vadă „ce pasăre a prins”. Când vedea chipul tatălui, râdea cu gura până la urechi.
Avea o memorie fantastică, dar nu a suportat niciodată matematica
Dintre toate materiile pe care le-a învățat la școală, Eminescu nu a fost niciodată prieten cu matematica. „N-ajunsesem nici la vârsta de douăzeci de ani să ştiu tabla pitagoreică, tocmai pentru că nu se pusese în joc judecata, ci memoria!
Şi, deşi aveam o memorie fenomenală, numere nu puteam învăţa deloc pe de rost, întrucât îmi intrase în cap ideea că matematicile sunt ştiințele cele mai grele de pe faţa pământului”, se menţionează în „Viaţa lui Mihai Eminescu”, de George Călinescu.
În schimb, era îndrăgostit de înot și fotbal, iar sportul rege se spune că l-ar fi învățat de profesorul său din perioada în care a învățat la Cernăuți, Aron Pumnul. Cât privește înotul, se spune că a fost un înotător de excepție, care făcea tot felul de trucuri.
Mare amator de cafea
Fumător înrăit, Eminescu adora să bea cafea și să se distreze. Iată cum l-a caracterizat fostul coleg de clasă la şcoala din Cernăuţi şi, mai apoi, la Universitatea din Viena, Teodor Ştefanelli, în cartea sa „Amintiri despre Eminescu”: „Eminescu nu bea mult.
La un sfert de litru de vin sau la o halbă de bere era în stare să petreacă o noapte întreagă, dar, în schimb, lua mai multe cafele negre şi fuma mult”. Cel mai mare defect al lui Eminescu, spune prietenul său Slavici, a fost că nu se ocupa de imaginea sa.
„Răpus de oboseală, el dormea adeseori îmbrăcat şi hainele i se jerpeleau, iar albitura rar primenită şi nelăută i se făcea cocoloş”
„Nu mai ajungea nimeni să-i dereticească sau să-i măture prin casă, nici să-i perie hainele sau să-i cureţe ghetele. Răpus de oboseală, el dormea adeseori îmbrăcat şi hainele i se jerpeleau, iar albitura rar primenită şi nelăută i se făcea cocoloş.
Barba şi-o uita nerasă şi fiindcă-l supărau ţepii ei, lua biceagul şi pierdut în gânduri sau adâncit în lectură şi-o scotea fir cu fir încât îi rămâneau pete pete-n faţă. Când nu mai putea să o ducă aşa, schimba locuinţa, îşi cumpăra haine şi albituri noi, se rădea şi iar se simţea bine”, a mai povestit scriitorul Ion Slavici.
Sursă foto: edupedu
