Satul Beliş, situat în Munții Gilău, judeţul Cluj, ascunde ruinele unui lăcaș de cult sacrificat de regimul comunist, dar care a reușit să rămână în picioare și în ziua de azi.
FOTO a1.ro
Ruinele bisericii ies de sub ape în verile secetoase
În urma cu aproape 60 de ani, misterioasa biserică a fost înghițită de apele Someșului Cald. Iar în verile secetoase, de sub un lac, îşi face apariţia o biserică, care datează din secolul XIX.
Concret, din adâncurile Lacului Beliş-Fântânele, ies la suprafaţă ruinele unei biserici construite de primii pastori care s-au aşezat în acele locuri.
FOTO substantial.ro
Primele documente care menţionează Belişul datează din 1737
Beliş este un sat situat în Transilvania, la o altitudine de peste 1000 m, în zona munţilor Gilău. În ceea ce privește data la care a fost întemeiat Belişul sau când a fost construită „Biserica de sub lac”, nu există documente care să ateste aceste lucruri. Unii istorici, totuși, merg pe ideea că această comună a fost intemeiată de ciobanii care îşi petreceau mult timp prin zonă datorită păşunilor cu iarbă fragedă care făceau deliciul oilor. Și fiindcă zona îi ajuta să-şi practice meseria mai bine, fără să mai străbată munţii, ciobanii şi-au construit aici locuinţe permanente. Primele documente care menţionează Belişul, comuna aşezată la 1000 m altitudine în zona cuprinsă între Munţii Gilăului şi Bihor Vlădeasa, datează din 1737.
Biserica este veche de peste 100 de ani
Denumita în mod oficial Biserica Urmanczy, aceasta a fost construită cu peste 100 de ani în urmă, servind credincioșilor de religie romano-catolică. Azi, “Biserica de sub ape” este un monument care ascunde o istorie tristă și zbuciumată, marcată de jertfele comuniste, care, în folosul progresului economiei socialiste au lăsat în urmă adevărate drame, provocate de strămutări forţate, sate părăsite sau biserici dărâmate.
FOTO lataifas.ro
Biserica a fost acoperită de apă
Singura mărturie din trecut, a unui sat ce adăpostea 1300 de oameni, a rămas această biserică. Localitatea a fost înghiţită de ape, când, în anul 1960 conducerea ţării de atunci a decis construirea unui baraj și a unui lac artificial de acumulare (Beliș-Fântânele), care urma să acopere satul cu 60 de metri de apă.
FOTO wikipdia.org
Astfel, a fost ordonată strămutarea tuturor familiilor care locuiau în sat. Odată cu locuitorii, a fost mutat şi cimitirul, care înconjura biserica. Locuitorii, împreună cu preotul satului, au mutat osemintele în noul sat. După retragerea localnicilor, apa a năvălit asupra satului, iar biserica a dispărut încetul cu încetul în lac, în locul ei rămânând doar un luciu de apă.
Se menționează că înainte ca biserica să fie înghiţită de ape definitiv, era situată după vechea datină în centrul satului pe o fâşie de pământ înaltă, ca să fie mai aproape de cer şi să poată fi văzută de oriunde. Turla bisericii a stat mereu de veghe asupra satului şi a celor pe care îi adăpostea la nevoie şi în zilele de sărbătoare.
Atunci când biserica este acoperită cu apă, fundația acesteia se află la mai bine de 30 m adâncime și stă scufundată în apa rece ca gheața.
Dar vara, când apa lacului scade, se pot vedea cum răsar din imensa întindere de apă vârfurile vechii biserici, dar și casele aflate la zeci de metri sub apă. Acestea sunt singurele rămășite care „vorbesc” astăzi despre o istorie dureroasă, cu oameni morți sau strămutați de dragul dezvoltării țării.
Picturile de pe zidurile bisericii au rezistat în timp
Cu toate că apa poate distruge de-a lungul timpului orice urmă de pictură, pe zidurile acestei biserici se mai pot observa picturile care împodobeau pereţii bisericii şi întruchipau îngeri şi scene biblice cunoscute.
În timp, “Biserica de sub lac” a devenit obiectiv de vizitat pentru turiști, fiind singura urmă care a mai rămas din Beliş. În restul anului, când e inundată până-n vârf, ca să-i afli fundaţia trebuie să o cauţi la 30 de metri sub luciul apei în costum de scafandru.
Faptul că în ciuda condiţiilor nefavorabile biserica a rămas în picioare şi că se mai pot distinge portrete din vechile fresce este o adevărată minune, citează a1.ro.
