Într-un document neoficial trimis reprezentanților Parlamentului European și miniștrilor naționali, comisarul european pentru mediu, Virginijus Sinkevičius, oferă negociatorilor argumente pentru a apăra legea planificată de restaurare a naturii împotriva solicitărilor de eliminare a acesteia.
Proiectul de regulament, propus de Comisie în 2022 cu scopul de a restabili o mare parte din ecosistemele naturale ale UE prin intermediul unor obiective obligatorii din punct de vedere juridic, este în prezent discutat de Parlament și de Consiliul miniștrilor naționali.
Însă propunerea riscă să deraieze din cauza unei rezistențe majore conduse de Partidul Popular European (PPE), de centru-dreapta, care a respins public legea susținând că aceasta ar pune în pericol securitatea alimentară pe continent.
În acest context, documentul neoficial al lui Sinkevičius își propune să „contribuie la o discuție bună și să ne ajute să avansăm în această inițiativă importantă, care este crucială pentru finalizarea Dealului verde european”, potrivit unui e-mail văzut de EURACTIV, în care numărul doi al comisarului, directorul general Florika Hooijer, a trimis documentul în numele său.
Proiectul legislativ care a iscat controverse
Documentul a fost trimis joi (8 iunie) negociatorului-șef al Parlamentului pentru această lege, César Luena, președintelui Comisiei de mediu a Parlamentului, Pascal Canfin, și lui Tjorbörn Haak, reprezentantul permanent adjunct al Suediei, care deține în prezent președinția rotativă a Consiliului UE. În document, comisarul prezintă o serie de argumente pentru care propunerea este importantă, precum și potențiale amendamente de compromis.
Restaurarea naturii este „o condiție sine qua non pentru adaptarea la schimbările climatice”, precum și „esențială pentru creșterea productivității și a rezilienței terenurilor forestiere și agricole”, se arată în text.
Documentul neoficial respinge, de asemenea, criticile pe care PPE le-a formulat în repetate rânduri, potrivit cărora legea privind refacerea naturii afectează securitatea alimentară a UE.
„Schimbările climatice și pierderea biodiversității sunt cele mai mari amenințări la adresa securității noastre alimentare”, subliniază acesta, adăugând că Comisia „va pune la dispoziție în curând și informații și date suplimentare, în special cu privire la legătura dintre restaurarea naturii, securitatea alimentară și reziliența producției alimentare”.
Țările UE își propun să dea undă verde poziției lor de negociere cu privire la o lege istorică de refacere a naturii în Europa, în cadrul unei reuniuni a miniștrilor mediului care va avea loc la Luxemburg la 20 iunie – dar mai întâi trebuie să depășească câteva provocări.
De asemenea, subliniază faptul că măsurile de refacere și activitatea economică, cum ar fi agricultura pe terenurile afectate, nu se exclud reciproc, ci pot merge mână în mână.
Și acest punct se referă la argumentele aduse de PPE și de alți critici. „Avem nevoie de fermierii noștri, iar fermierii noștri au nevoie de terenuri pentru a produce produsele noastre alimentare”, a declarat miercuri, în cadrul unei conferințe de presă, parlamentarul german al PPE, Christine Lange.
Măsurile luate în calcul
Cu toate acestea, Sinkevičius a recunoscut că, de când legea a fost propusă în iunie anul trecut, „au avut loc mai multe evoluții cheie””
Deși documentul nu clarifică care evoluții, războiul Rusiei împotriva Ucrainei și impactul acestuia asupra securității alimentare au fost discutate în mod regulat. În acest context, comisarul sugerează potențiale modificări ale propunerii executivului UE pe care le-ar putea face legislatorii pentru a găsi un teren comun în privința unor aspecte litigioase esențiale.
Printre altele, Comisia „este pregătită să ia în considerare o mai mare flexibilitate” în ceea ce privește reumectarea turbăriilor uscate – un element-cheie, dar foarte contestat, al propunerii.
În timp ce turbăriile sunt rezervoare puternice de carbon și contribuie la creșterea biodiversității, multe dintre turbăriile uscate sunt utilizate în prezent în agricultură, iar reumectarea lor ar însemna o reducere sau o eliminare a agriculturii.
Documentul neoficial sugerează că ar putea fi găsit un compromis, de exemplu „prin creșterea procentului de turbă uscată care poate fi reumectată pe terenuri care nu sunt folosite în scopuri agricole”.
O măsură similară face parte, de asemenea, din acordul de compromis la care au ajuns săptămâna trecută partidele politice din Parlamentul European. Amendamentele de compromis, consultate de EURACTIV, prevăd, de asemenea, o mai mare flexibilitate în ceea ce privește reumectarea turbăriilor neagricole, mai degrabă decât a terenurilor agricole.
De asemenea, Comisia „recunoaște pe deplin importanța implicării fermierilor și a proprietarilor de terenuri și de a face reumectarea atractivă din punct de vedere economic pentru aceștia”.
Atât statele membre, cât și membrii Parlamentului au solicitat ca fonduri suplimentare să fie dedicate compensării financiare a fermierilor și silvicultorilor afectați de măsurile de refacere. Cu toate acestea, în documentul neoficial, Sinkevičius indică doar sursele de finanțare deja disponibile prin intermediul instrumentelor existente, cum ar fi politica agricolă comună (PAC).
Din punct de vedere tehnic, odată ce Comisia propune o lege, executivul UE nu mai are niciun rol în procesul legislativ, întrucât doar Parlamentul și Consiliul trebuie să ajungă la un acord asupra unui text. Cu toate acestea, Comisia încearcă adesea să influențeze negocierile, acționând ca intermediar al compromisurilor.
Negocierile dintre cele trei instituții cu privire la lege, așa-numitul trilog, ar putea începe la scurt timp după ce Parlamentul și Consiliul își adoptă pozițiile de negociere.
După compromisul din Parlament, un vot în principala comisie de mediu este programat pentru 15 iunie și un vot în plen în iulie. Între timp, miniștrii naționali intenționează să își adopte poziția la o reuniune a miniștrilor mediului care va avea loc la Luxemburg la 20 iunie.
