Lifestyle

Larisa Iordache este dărâmată de durere: Nu pot face nimic pentru a o aduce înapoi pe mama

Larisa Iordache este dărâmată de durere: Nu pot face nimic pentru a o aduce înapoi pe mama

Larisa Iordache este dărâmată de durere. Gimnasta a vorbit despre pierderea mamei sale, care s-a stins din viață cu doar o lună înainte de Jocurile Olimpice.

„Durerea este încă foarte mare, însă nu pot face nimic pentru a o aduce înapoi pe mama. Trebuie să accept și să mă gândesc că ea și-ar fi dorit ca eu să fiu bine și să fiu fericită. Da! Cred în legătura care se poate face între părinți și copii. Și cred că mama mereu o să fie lângă mine și lângă fratele meu pentru a ne ajuta sau a ne împinge mai departe în momentele mai puțin plăcute pentru că așa era ea. Era un OM BUN, un suflet milos și mereu dădea tot ce avea mai bun pentru noi, copiii ei”, a spus Larisa Iordache pentru ciao.ro.

„Știu că mă ajută de fiecare dată când sunt în impas. Nu există cuvinte pe care le pot folosi să spun cât de mult îmi lipsește. Aș fi vrut să-i fi spus multe. Și ea să-mi spună la fel de multe. Dar ce mai pot face eu acum?!”, a mai spus gimnasta.

Larisa Iordache a vrut să renunțe la gimnastică

„Dintr-o întâmplare m-am apucat de gimnastică, iar aici pot spune că a fost destinul ca eu să ajung sportiv de performanță. Am început printr-o joacă, iar la vârsta de 10 ani am realizat că totul devine serios. La acel moment, a apărut și „setea de a deveni cea mai bună în gimnastică. Motivația a crescut pe zi ce trece, iar competițiile m-au făcut să simt plăcerea de a practica acest sport, de a concura și de a câștiga medalii importante. Plăcerea aceasta nu mă lasă să renunț momentan, și ea apare de fiecare dată când îmi este greu să lucrez în sala de antrenament, dar și la concursuri”, spunea Larisa Iordache, în septembrie, într-un interviu pentru viva.ro.

”Am vrut să renunț cu adevărat”

„La vârsta de 15 ani am vrut să renunț cu adevărat. Mi-am dorit să devin o adolescentă normală, însă am renunțat la această idee în momentul în care părinții mei mi-au prezentat cu adevărat realitatea din afara gimnasticii. Și după accidentarea de la tendonul ahilean am avut momente cât se poate de grele, efectiv eram căzută psihic, pentru că îmi doream și simțeam că vreau să mă reîntorc în gimnastică, dar nu găseam momentul oportun. A fost o perioadă din viața mea din care am învățat MULTE lucruri”, a mai spus gimnasta.