Combinatul Azovstal din Mariupol a fost până de curând locul unor adevărate lupte între invadatorii ruși și rezistența ucraineană. Din momentul în care au căzut primele bombe, de la începutul războiului, civilii din oraș s-au adăpostit în labirintul de tuneluri de sub oțelărie, crezând că totul se va termina după câteva zile. Însă, pentru mare parte dintre ei, traiul sub pământ a durat mai bine de 60 de zile.
Katerina, femeia care a stat sub pământ cu cei doi copii mai bine de 60 de zile. Soțul lupta să țină rușii departe de Azovstal
O poveste dramatică o are în centrul atenției pe Katerina, o femeie din Mariupol, care a fost nevoită să își petreacă două luni din viață în unul dintre buncărele de sub uriașa instalație industrială, alături de cei doi fii ai săi și restul refugiaților din orașul aflat sub bombardament.
Într-un reportaj BBC, aceasta a detaliat drama la care au fost supuși de când a început războiul din Ucraina:
„Rachetele erau atât de puternice încât aveam impresia că pereții buncărului se mișcă, iar camerele în sine au devenit mai mici. Uneori a fost o pauză de o oră și am sperat că poate asta este. Poate că acesta este sfârșitul. Dar nu. Au continuat.”
Pentru ea, imaginea celor doi fii, în vârstă de 6 și 11 ani, care aleargă în lumina soarelui reprezintă cel mai frumos sentiment din lume:
„Se adaptează să fie din nou afară. A-i vedea alergând din nou la soare este cel mai bun sentiment din lume”, a spus Katerina.
Ea își amintește că toți trei au fost „orbiti de lumină”, când în cele din urmă au ieșit după două luni din refugiul întunecat.
În timp ce băieții se joacă în spatele copacilor din parc, aceștia se prefac că se luptă cu rușii. La un moment dat, unul dintre ei se lasă la pământ și strigă „acoperă-ți urechile”. Celălalt răspunde „totul este în regulă”, se ridică și pornesc din nou la joacă.
Chiar și jocurile cu armele par realiste în timp ce se exersează să alimenteze „încărcătorul” cu gloanțe. Evident că au văzut asta de aproape.
Katerina nu și-a pierdut speranța, și încă crede că soțul ei se află în combinatul Azovstal
Katerina și-a luat pentru prima dată cei doi băieți la combinatul Azovstal la începutul lunii martie, imediat după primele lovituri asupra orașului-port. Ea a crezut că vor sta câteva zile, cel mult o săptămână, dar, pe măsură ce bombardamentul s-a intensificat, au trebuit să rămână sub pământ mai mult de 60 de zile.
Ultimele vești de la soțul său le-a aflat la începutul săptămânii:
„Este un om foarte puternic, puternic la spirit. El m-a susținut toată viața.”
După ce rezervele s-au diminuat, iar mâncarea și apa au devenit tot mai rare, ea și alte 30 de persoane din buncărul lor au rămas blocate.
Ocazional, primea o vizită de la soțul ei, în timp ce el și alți aproximativ 1.000 de alți luptători ucraineni continuau să apere uzina de oțel – ultima lor speranță.
Ori de câte ori i-a vizitat acolo, acesta încerca să ridice moralul tuturor, râzând, glumind și spunându-le că nu trebuie să își facă și că totul este în regulă.
În timpul unei operații de salvare a civililor organizată de Crucea Roșie și Națiunile Unite, Katerina a reușit să vadă din nou lumina soarelui, fiind dusă în centrul de evacuare din Zaporizhzhia
Când a coborât din autobuz, tot ce avea era îndesat într-un rucsac.
„Ne-am pierdut speranța de nenumărate ori că vom ieși vreodată teferi”, declara Katerina emoționată.
Chiar dacă casa ei a fost distrusă, și trebuie să o ia de la început, femeia rămâne optimistă:
„Sunt încrezătoare că va fi bine pentru noi. Sunt încrezătoare că Ucraina va câștiga și va rămâne independentă”.
Din aceeași categorie
