Jurnalul lui Arsenie Boca. Parintele l-a avut pe vremea când era călugăr la mănăstirile Brâncoveanu şi Prislop, acesta fiind descoperit la Sinaia. Iata ce secrete a luat cu el in mormant!
Acesta a fost redactat în perioada 1946–1950 și cuprinde 270 de pagini care conţin învăţături şi texte religioase.
270 de pagini care conţin învăţături şi texte religioase
Astfel, în perioada în care Arsenie Boca se afla la Mănăstirea Brâncoveanu şi apoi la Mănăstirea Prislop, a scris 137 de predici și învățături. Toate acestea au fost adunate în manuscrisul care nu a fost publicat.
„Toate cele 137 de cuvinte duhovniceşti, de dimensiuni şi extensiuni diferite, s-au născut în liniştea chiliei Părintelui Arsenie de la stăreţia veche a sfintei mănăstiri de la Sâmbăta de Sus cu vedere spre munţii Făgăraşului şi în taina chiliei Părintelui Arsenie de la sfânta mănăstire Prislop, cu deschidere înspre dealurile Prislopului şi au fost scrise „cu timp şi iară timp” între 25 noiembrie 1946 şi 27 martie 1950″, afirmau editorii volumului Cuvinte Vii, care cuprinde textele scrise de Arsenie Boca, potrivit Realitatea.net.
Parintele Ardealului: O viaţă stricată de patimi strică şi mintea
Jurnalul lui Arsenie Boca. Parintele scrie: „Când viaţa aceasta e încurajată de statornicia bogăţiei, de negrija întâmplărilor, omul se strică; iar o viaţă stricată de patimi strică şi mintea, care, odată stricată, nu mai deosebeşte adevărul de minciună sau binele de rău, ci le zice tocmai întors: răului bine şi minciunii adevăr”.
Într-o altă predică, Parintele vorbește despre post.
Postul ne ajută să înţelegem rosturile mai mari ale lui Dumnezeu cu omul
„Deci nouă ne trebuie post, pentru înfrânarea patimilor, pentru subţierea minţii, pentru sporirea în noi a Duhului Sfânt, care ne descoperă căile mântuirii. Postul ne ajută să înţelegem rosturile mai mari ale lui Dumnezeu cu omul. El e un toiag de drum prin viaţa aceasta cu trup pieritor spre veacul viitor, în care trebuie să ne deprindem de-aici. Dar să nu ţinem postul într-un înţeles îngust. Căci sunt unii care cred că a nu mânca carne, şi cele asemenea, ar fi tocmai de ajuns ca să se cheme că ai postit. Nu mănânci carne de porc, dar carne de om mănânci: clevetind, muşcând cu gura, osândind cu vorba şi ucigând cu gândul”, scrie Arsenie Boca.
