Revolta din 1987 de la Brașov a fost înăbușită, iar muncitorii care au protestat și au fost închiși încălcaseră un tabu: scandaseră „Jos Ceaușescu”. Printre ei, și Florin Postolachi.
Acesta a fost invitat pentru a doua oară la emisiunea lui Ionuț Cristache pentru a relata modul în care a fost tratat de torționari. Chinurile fizice și psihice, de la lovituri și până la privarea de somn, sunt prezentate în amănunt de fostul deținut politic. Atenție: informații care vă pot afecta emoțional.
Reconstituirea torturilor
Florin Postolachi a povestit că a fost închis întâia dată la Brașov, unde torționarii aplicau numeroase torturi fizice. Dar și componenta psihologică era importantă în crearea unor sentimente de frică și supunere față de autoritate.
„M-a legat, era un belciug, fiecare încăpere la Miliție avea un belciug în perete. M-a legat de belciugul ăla și mi-a dat un pumn în rinichi… eu nu știam că dobitocii ăștia ne lovesc. A fost cea mai dură lovitură. A fost prima… după aceea ne-am obișnuit, te obișnuiești cu bătaia până la urmă, că nu ai ce face. La Brașov ne-au căsăpit, ne-au ținut în birouri. Cum intra unul în birou, cum te bătea. Cei care ne băteau erau de la Miliție și de la Dinamo, de la lupte. A intrat unul, când a intrat nu s-a mai văzut din tocul ușii pic de lumină. Și eu am avut inspirația să-l întreb dacă e luptător la Dinamo și atunci a pus mâinile pe birou și a zis „Băi, copile, tu în ce te-ai băgat”. Aveam un tovarăș ungur, l-au bătut de l-au năucit.
După prima lovitură, începi să te aperi, să iei poziții mai defensive, te aștepți să te lovească. Mă întreabă ăsta de la București de ce sunt supărat, eu îi spun că m-a bătut. Ăla a zis că rezolvă situația, eu tot naiv, se întoarce ăla care m-a lovit și zice „Aaaa, eu te-am bătut?” Și îmi dă din nou.
Eu scriam și ăla venea și zicea că ceilalți au scris altceva. După a zis că îmi dă drumul, am ajuns la ușă, m-a lăsat să cred că plec, iar apoi a strigat la mine „Tu credeai că te las să pleci acasă?” Toată seara, până dimineața, intrau peste tine și te băteau”.
De la Brașov la București
În București, însă, securiștii preferau să priveze de somn și de mâncare deținuții pentru a-i chinui.
„Am slăbit vreo 12 kilograme într-o lună, mai puțin de-o lună. Dimineața îți dădea niște pâine, la prânz arpacaș, seara… seara n-o prindeam, că mă lua la interogatoriu și reveneam dimineața. Și cu masa te obișnuiești să nu mănânci, dar cu lipsa somnului… Aș fi spus orice după 3 nopți la rând nedormite. Mă lua la 18 din celulă și până la 6 sau 8 eram la interogatoriu. Ei la 3-4 ore se schimbau. Și fiecare mă punea să scriu… Aceleași lucruri. La 6 ajungeai în celulă, dar nu te lăsa să te culci. Trebuia să stai pe marginea patului, ăla te urmărea tot timpul pe vizetă… știți care e paradoxul? Deși eram după trei zile de nesomn, noaptea, când ajungeam în celulă, dacă auzeai că umbla ăla la zăvor, te ridicai instantaneu. Când auzeam că se umblă la zăvor, gata. Și acasă, o lungă perioadă după aceea… am avut o perioadă grea și după ce am scăpat de-acolo”, mărturisește acesta.
Episodul poate fi urmărit integral pe pagina de YouTube HAI România.
