Ion Caramitru a părăsit scena vieții. Actorul s-a stins din viață la 79 de ani, după o grea suferință, la Spitalul Elias din capitală.
A fost director al Teatrului Național din București, a jucat sute de roluri pe scenă, la microfonul teatrului radiofonic sau în filme.
Mulți între noi îl știu pentru rolul lui Socrate din „Liceenii”. A fost regizor, profesor, dar și ministru al culturii și președinte al UNITER.
A fost participant la Revoluția din decembrie 1989, iar în 1995 a fost decorat de Regina Elisabeta a II-a Marii Britanii cu titlul de „Cavaler de onoare al ordinului Imperiului Britanic”.
În 2017, Ion Caramitru a primit premiul de excelență la Gala Premiilor Radio România Cultural, pe scena Teatrului Odeon, acolo unde a debutat.
„Sunt un om curios, iar de la tata am învățat să nu mint și să nu fur” – spunea despre el Ion Caramitru.
Ion Caramitru: Sunt interesat de tot ce se întâmplă. Citesc şi ziare cu mare atenție, citesc şi literatură. Evident că citesc ziarele cu ochii omului de teatru și descoper în spatele articolelor și luărilor de poziție din ziare caracterul celui care a scris. Cred că sunt om care a învățat de la tatăl lui câteva lucruri importante, deși par banale: să nu mintă și să nu fure – și tata îmi spunea asta pentru ca să pot să dorm liniștit noaptea, pentru că un om care își pierde somnul se îmbolnăvește, și insomnia nu este altceva decât anticamera nebuniei.
Sunt un om care are un respect deosebit față de oamenii învățați, de la care pot și eu să învăț. Îmi place să iubesc – sunt, cred, sincer în sentimentul ăsta. Permanent mă interesez de ceea ce aș putea să fac bine, să nu produc nedreptăți.
Mircea Diaconu: Ştiam că este în spital, dar în ultima vreme erau veşti liniştitoare
Printre alții, Mircea Diaconu a transmis câteva cuvinte la aflarea veștii care a întristat toată țara.
„Nu ştiam cu ce probleme de sănătate se confruntă, ci doar ce se ştia. Am vorbit mai de mult cu el. Nu trebuia să vorbim tot timpul ca să fim, să zic aşa, ca fraţii. Am stat prin cabine, prin turnee toată tinereţea. Din păcate, se adevereşte ce îmi spunea pe stradă un om, la un moment dat: „Domnule Diaconu, puţini mai trăiţi”, pentru că din generaţiile noastre mai suntem câţiva, din păcate. Ştiam că este în spital, dar în ultima vreme erau veşti liniştitoare. Îmi pare foarte rău…
Noi am fost toţi ca fraţii, chiar şi când ne râcâiam între noi sau nu eram de aceleași păreri, tot fraţi eram şi o să fim în continuare şi o să ne ducem unul câte unul şi noi. O parte din viaţă am trăit-o împreună. Toţi anii ’70 şi o parte din anii ’80 am fost chiar colegi de cabină şi de tot ce însemna viaţa teatrală atunci, la marele Teatru Bulandra care a fost pe vremea aceea. Nu mai este, astăzi, nimic”, a declara Mircea Diaconu pentru DCNews.
