Actual International

Interceptările telefonice ale soldaților ruși sunt de un dramatism inimaginabil. „Luăm apă din bălți, apoi o strecurăm și o bem”

Interceptările telefonice ale soldaților ruși sunt de un dramatism inimaginabil. „Luăm apă din bălți, apoi o strecurăm și o bem”
Infoactual

Să ne oprim preț de o clipă și să ne punem în bocancii soldaților de pe frontul ucrainean. Indiferent din care tabără ar face parte, durerea din sufletele lor este aceeași. Doi părinți se ceartă (Rusia – Ucraina) și își pun copii să se omoare între ei (soldații). Drama armatei lui Putin este cu atât mai mare cu cât acești tineri soldați au fost aruncați în flăcările iadului, fără o explicație reală și plauzibilă.

Interceptările telefonice ale soldaților ruși sunt de un dramatism inimaginabil. „Luăm apă din bălți, apoi o strecurăm și o bem”

Convorbirile telefonice dintre soldații ruși și apropiații lor, ascultate de seviciile secrete ucrainene, dezvăluie noi imagini din realitatea războiului, cu referire directă la forțele armate ale Rusiei.

De la începutul acestui război nedrept, zeci și sute de povești ale oamenilor simpli, soldați sau refugiați, ruși sau ucraineni, au fost dezvăluite de media. În aceste zile, The Guardian a mai dezvăluit o dramă, încă una. Este povestea lui Andrei, un soldat rus, care fără știința superiorilor săi, și-a sunat mama, acasă.

La data de 8 noiembrie, aflat pe linia frontului, în apropierea orașului Lîman din estul Ucrainei, militarul rus pe nume Andrei a decis să ignore ordinele superiorilor săi și să-și sune mama cu un telefon mobil neautorizat, scrie presa externă.

„Nimeni nu ne dă nimic de mâncare, mamă”, s-a plâns el. „Aprovizionarea noastră este de rahat, ca să fiu sincer. Luăm apă din bălți, apoi o strecurăm și o bem.”

Forțele rusești în acel moment se aflau pe picior de plecare. Lîman, cucerit de ruși în luna mai, a fost eliberat de forțele ucrainene în octombrie.

Iarna s-a instalat, și-a intrat în drepturi. Acolo unde găsesc zăpadă, soldații de pe front o topesc pentru a se bucura de ea, în diferite întrebuințări, chiar și pentru a bea, după caz.

Pe front, ziua începe cu rugăciuni

Cu două zile înainte ca Andrei să sune acasă după-amiaza, forțele rusești începuseră „în sfârșit” să tragă asupra pozițiilor ucrainene cu bombe cu fosfor, i-a spus el mamei sale, dar promisiunile de muniții care ar fi putut aduce bătălia în avantajul rușilor nu se concretizase, inclusiv după relatarea tânărului soldat.

„Unde sunt rachetele cu care s-a lăudat Putin?” a întrebat el. „Există o clădire înaltă chiar în fața noastră. Soldații noștri nu o pot lovi. Avem nevoie de o rachetă de croazieră Kalibr și atât.”

Andrei și-a liniștit mama, care locuiește în Kostroma, un oraș situat la aproape 500 de kilometri nord-est de Moscova, că va fi bine. „Întotdeauna spun rugăciuni”, a zis el. „În fiecare dimineață.”

Nu se știe deocamdată dacă aceste rugăciuni i-au fost îndeplinite. Când a fost abordată de The Guardian, mama sa a spus că fiul ei nu era cu ea, înainte de a izbucni în lacrimi și de a încheia apelul.