Căldură record în China. Incendiile de vegetație obligă la evacuarea satelor elvețiene. Seceta face ravagii în culturile spaniole. Pe măsură ce costurile schimbărilor climatice se adună, o dezbatere se intensifică în rândul guvernelor: cine ar trebui să plătească?
Întrebarea a fost în centrul atenției în timpul discuțiilor privind clima din această săptămână dintre SUA și China, în cadrul cărora cele mai mari două economii ale lumii au încercat să găsească modalități de colaborare în probleme care variază de la utilizarea energiei regenerabile la finanțarea pentru climă, înainte de summitul ONU privind clima din acest an, COP28, care va avea loc la Dubai.
Având în vedere creșterea economică rapidă a Chinei și creșterea emisiilor, au crescut presiunile asupra Beijingului pentru a se alătura grupului de țări care oferă această finanțare.
Țările sunt în dezacord cu privire la cine ar trebui să plătească finanțarea pentru climă
În timpul discuțiilor de la Beijing, emisarul american pentru climă, John Kerry, a declarat că cele două părți vor continua să discute despre finanțarea combaterii schimbărilor climatice în următoarele patru luni, înainte de conferința COP28, care va începe la 30 noiembrie.
„Este dificil de argumentat că țări precum China, Brazilia sau Arabia Saudită ar trebui să fie puse în continuare la același nivel cu țările cel mai puțin dezvoltate și cu statele insulare mici în curs de dezvoltare”, a declarat un diplomat dintr-o țară din Uniunea Europeană.
UE, care este în prezent cel mai mare contribuabil la finanțarea pentru climă, a făcut presiuni pentru a extinde grupul de țări donatoare care furnizează aceste fonduri. Finanțarea pentru climă se referă la banii pe care țările bogate îi plătesc pentru a ajuta țările mai sărace să reducă emisiile de CO2 și să se adapteze la o lume mai caldă și mai dură.
Până în prezent, cele câteva zeci de țări bogate obligate să facă aceste plăți nu au livrat sumele de bani promise. Această listă de națiuni finanțatoare a fost stabilită în timpul discuțiilor ONU privind clima din 1992, când economia Chinei era încă mai mică decât cea a Italiei.
UE dorește ca China să contribuie la fondurile pentru climă
Acum, unele țări cer ca China să contribuie. Oficiali americani, inclusiv secretarul Trezoreriei, Janet Yellen, au remarcat că contribuțiile chinezești ar spori eficiența fondului ONU pentru climă. Printre alte țări supuse unor presiuni similare se numără Qatar, Singapore și Emiratele Arabe Unite, trei dintre cele mai bogate națiuni din lume din punct de vedere al PIB-ului pe cap de locuitor.
Până în prezent, China a rezistat solicitărilor care ar putea să o grupeze alături de națiunile bogate.
În cadrul unei întrevederi cu Kerry, marți, premierul chinez Li Qiang a subliniat că țările dezvoltate ar trebui să își respecte angajamentele financiare nerespectate în domeniul climei și să preia conducerea în reducerea emisiilor, potrivit biroului lui Li. El a sugerat că țările în curs de dezvoltare ar putea aduce contribuții „în limita capacităților lor”. Această rezistență sugerează că efortul se confruntă cu provocări serioase. Modificarea listei oficiale a donatorilor ONU ar necesita un consens internațional.
„Există o rezistență mult prea mare în rândul unor țări precum China și Arabia Saudită pentru a se atinge de definiția oficială”, a declarat un oficial UE sub rezerva anonimatului.
Susținătorii schimbării argumentează că este necesară o extindere înainte de intrarea în vigoare a unui nou obiectiv al ONU pentru finanțarea combaterii schimbărilor climatice după 2025, probabil mult mai mare. Țările trebuie încă să negocieze mărimea acestui obiectiv și cine va contribui la el. „Toate țările care sunt capabile trebuie să contribuie la finanțarea globală pentru climă”, a declarat ambasadorul Pa’olelei Luteru, care prezidează Alianța Statelor Insulare Mici.
Problema cea mai importantă, a spus Luteru, este care dintre țările sărace și cele mai vulnerabile vor fi cele care vor primi aceste fonduri.
Cine este responsabil?
Acordul de finanțare a ONU pentru combaterea schimbărilor climatice se bazează pe principiul că țările bogate au o responsabilitate mai mare în ceea ce privește combaterea schimbărilor climatice, deoarece acestea au contribuit la cea mai mare parte a emisiilor de CO2 care încălzesc planeta de la revoluția industrială încoace.
Emisiile istorice de CO2 ale Statelor Unite sunt mai mari decât cele ale oricărei alte țări, însă China este astăzi cel mai mare emițător de CO2 din lume în ceea ce privește poluarea produsă în fiecare an. La COP28, țările se vor confrunta cu problema responsabilității istorice, în contextul în care își propun să lanseze un nou fond pentru a compensa statele vulnerabile pentru costurile deja suportate în urma dezastrelor naturale cauzate de schimbările climatice.
Anul trecut, UE a renunțat la rezistența sa de ani de zile față de acest fond, dar cu condiția ca un grup mai mare de țări să contribuie la el. Țările nu au decis încă cine va contribui. Statele Unite au fost reticente în ceea ce privește efectuarea de plăți care ar putea fi considerate drept reparații pentru schimbările climatice.
Unele țări care nu sunt obligate să contribuie la fondurile ONU pentru climă au făcut-o oricum, inclusiv Coreea de Sud și Qatar. Altele au început să canalizeze ajutorul prin alte canale. În 2015, China a lansat fondul de cooperare sud-sud în domeniul climei pentru a ajuta țările cel mai puțin dezvoltate să abordeze problemele climatice, iar până în prezent a livrat aproximativ 10% din cele 3,1 miliarde de dolari promise, potrivit grupului de reflecție E3G.
Aceasta reprezintă o fracțiune din sutele de miliarde pe care Beijingul le cheltuiește pentru Inițiativa Belt and Road, care sprijină proiecte precum oleoducte și porturi. Astfel de aranjamente permit țărilor să contribuie fără obligații, deși, dacă se realizează în afara fondurilor ONU, acestea se pot confrunta cu criterii mai puțin stricte de raportare publică – ceea ce face mai dificilă urmărirea destinației banilor și a sumelor plătite, potrivit Reuters.
Byford Tsang, consilier politic principal la E3G, a declarat că o ofertă chineză de finanțare sporită pentru combaterea schimbărilor climatice ar fi „avantajoasă pentru Beijing”. „Ar aduce Chinei influență diplomatică și ar exercita presiuni asupra donatorilor occidentali pentru a crește miza pe finanțarea pentru climă”, a spus acesta.
Unele țări vulnerabile, nemulțumite de finanțarea slabă de până acum, caută noi surse de bani. Inițiativa de la Bridgetown, condusă de Barbados, face presiuni pentru o reorganizare a băncilor multilaterale de dezvoltare, astfel încât acestea să poată oferi mai mult sprijin pentru proiectele climatice. Alte națiuni s-au raliat la o taxă globală pe CO2 pentru transportul maritim pentru a strânge fonduri.
