Implicațiile retragerii SUA din tratatul „Cer deschis”. Profesorul Dan Dungaciu, directorul Institutului de Științe Politice, a explicat într-o intervenție la Digi 24, motivele retragerii SUA din tratatul „Cer deschis”, unul dintre multele acorduri menite să prevină izbucnirea unui conflict între marile puteri.
Ce este tratatul „Cer deschis”
Pactul include 35 de țări, cele mai multe din spațiul european, inclusiv România, apoi Statele Unite și Rusia. Principalul său atribut e că permite statelor semnatare să desfășoare zboruri de recunoaștere pe teritoriul aliaților cu aeronave special echipate, dar neînarmate, atenție!
La ce servește Tratatul ”Cer deschis”?
Tratatul permite monitorizarea mișcărilor de trupe și colectarea de informații despre capacități și dotări militare. Adică, americanii știu ce mișcă la vedere în Rusia și invers. Pentru europeni e un instrument util de a urmări activitatea Rusiei la limita flancului estic.
Acesta e și motivul pentru care ambasadorii NATO discută azi despre decizia Statelor Unite. Retragerea americanilor ar putea antrena și retragerea rușilor, ceea ce înseamnă că aliații NATO din Europa rămân fără un mijloc important de a monitoriza activitatea militară din Rusia. Nu e primul acord important și posibil nici ultimul din care SUA se retrag sub conducerea lui Donald Trump.
Iată cum a argumentat președintele american hotărârea de retragere din Tratatul ”Cer deschis”
Donald Trump: ”Cred că avem o relaţie foarte bună cu Rusa, însă Rusia nu respectă tratatul. Aşa că până când îl va respecta, noi ne retragem. Dar, există posibilitatea de a încheia un nou acord sau să facem ceva pentru a reînvia acordul. Oricând există un acord pe care cealaltă parte nu-l respectă… Ştiţi avem multe astfel de acorduri în lume cu două părţi implicate, dar pe care nu le respectă, dar noi o facem. Când avem astfel de situaţii, ne retragem şi noi. Aşa se întâmplă şi cu tratatele privind armamentul, dacă vă uitaţi la tratatele privind armele, probabil că vom face un acord cu Rusia şi China ar putea fi inclusă.”
Europa devine marele perdant prin retragerea din parteneriat a SUA
Dan Dungaciu, directorul Institutului de Științe Politice și Relații Internaționale al Academiei Române, despre efecteleprivind securitatea din zona României:
”Efectele sunt imediate, dar despre lucrul acesta se știa. Încă din 2017, americanii îi acuzau pe ruşi că nu respectă prevederile acestui acord, altminteri spus, deschid cerul cum când vor ei. Ruşii au oprit, de pildă, să treacă avioane americane peste Kaliningrad sau pe frontiera ruso-poloneză sau în statele baltice. Au făcut și americanii la fel. E adevărat, în 2018 Trump n-a autorizat finanţarea acestui program în continuare, deci se ştia din 2018 că nu mai sunt bani pentru asta. În 2020 sigur că ne aflăm la capătul unui traseu pe care-l intuiam. Ce va urma? În primul rând, perdanţii sunt europenii, nu neapărat ruşii, nu americanii, pentru că europenii rămân fără nici un instrument viabil care să le arate ce se întâmplă pe teren. N-au capacităţi militare, nu au avioane performante, nu au sateliţi prin care să vadă ce se întâmplă în zonă. Deci, UE, atunci când discută despre Statele Unite sau de preşedintele Trump aşa cum discută, trebuie să se gândească de două ori, pentru că în balanţă stă dependenţa strategică uriaşă a UE faţă de americani. Deci, perdanţii sunt, din nefericire, europenii, care nu pot să compenseze în scurt timp plecarea americanilor. Nici măcar NATO nu are capacităţi. La NATO, această sarcină era asumată strict de Statele Unite ale Americii. Poţi să te duci la americani să începi să cumperi informaţie, să le ceri, să ceri imagini să vezi ce se întâmplă, dar sigur că asta va dura. E o chestiune de parteneriat, de strategii, de parteneriat strategic, probabil şi de bani. Deci, lucrurile se complică din perspectiva europenilor, care rămân extrem de, hai să zic aşa, izolaţi sau nesemnificativi, nu joacă în jocul mare, joacă în afara terenului, din nefericire, inclusiv prin această excludere pe care americanii, iată, au făcut-o fără să clipească foarte mult.”
Rusia joacă la nivel geopolitic, care poate fi reacția
Dan Dungaciu: ”Sunt două lucruri aici. Pe de o parte, rușii vor să le arate europenilor, iată ce vă face prietenul vostru american, cu care sunteți împreună strategic și pe care-l susțineţi. Pe de altă parte, această retorică nu poate să fie foarte apăsată, pentru că Rusia știe că de fapt singurul lucru care îi interesează pe americani nu are legătură cu UE, are legătură cu China. În perspectiva acestei noi reașezări a relației dintre America și China, Rusia stă pregătită. De asta nu poate să fie extrem de agresivă la nivelul americanilor și nici nu are naivitatea strategică să îmbrățișeze UE ca să facă front comun împotriva Statelor Unite, așa cum Rusia nu va avea nici naivitatea strategică să îmbrăţişeze China pentru a face front comun împotriva Statelor Unite. Şi din această perspectivă, Rusia ştie foarte bine lecția 1972, prima vizită a lui Nixon în China, când americanii au făcut reset-ul cu China împotriva URSS-ului. Astăzi s-ar putea să asistăm la o chestiune paradoxală, ca americanii să fie împreună cu ruşii împotriva Chinei. Deci, în această negociere se pregătește Federația Rusă, nu pe chestiile mici, mărunte legate de Uniunea Europeană. Din nefericire, Rusia se va uita un pic disprețuitor, strategic vorbind, la partenerii europeni care, iată, au fost într-un fel lăsaţi la margine, ca să mă exprim totuşi elegant.”
Astăzi sunt doi super-grei care sunt pe scenă, America și China
Dan Dungaciu: ”Niciun tratat dintre cele care s-au semnat în timpul Războiului Rece şi pe logica Războiului Rece nu mai au nicio relevanță, pentru că Războiul Rece avea doi actori importanţi, erau doi super-grei care erau pe scenă: URSS-ul şi America. Astăzi sunt doi super-grei care sunt pe scenă: China şi America, adică America şi China. Federaţia Rusă şi Uniunea Europeană sub boxeri de categorie mijlocie. Ei nu au ce căuta, ei nu joacă cu centura pe masă. Deci, acele tratate, de fiecare dată când America spune Rusia, de multe ori trebuie să citim China, pentru că toate acele tratate sunt irelevante, pentru că viitoarele mari tratate se vor face, cum a spus şi preşedintele Trump, încercând într-un fel sau altul să aduci China. Deci, marea negociere astăzi şi COVID-ul asta a făcut, dacă vreţi, a revelat marea criză strategică pe care o trăim, deci marea problemă este cum te raportezi la China: vei face o mare negociere sau o mare confruntare, inclusiv militară? Iar ca să eviţi confruntarea militară, sigur că va urma o mare negociere. În această perspectivă gândeşte America şi Federaţia Rusă. Nu mi-e clar Uniunea Europeană în ce perspectivă gândeşte.”
