Înaintea discuțiilor internaționale privind schimbările climatice care vor avea loc luna aceasta la Dubai, economiștii actualizează estimările privind impactul încălzirii globale asupra economiei mondiale. Calculând uneori cu o zecimală mai mică impactul asupra producției în următoarele decenii. Însă experții spun că aceste cifre sunt produsul unor modele economice. Care nu sunt potrivite pentru a surprinde întreaga amploare a daunelor cauzate de schimbările climatice. Ca atare, ele pot oferi un alibi pentru lipsa de acțiune politică.
Dezastre naturale precum temperaturile record, secetele, inundațiile și incendiile din acest an au provocat pagube de miliarde de dolari. Chiar și înainte ca emisiile să ducă încălzirea dincolo de plafonul de 2 grade Celsius (3,6 Fahrenheit). Față de nivelurile din perioada preindustrială, stabilit prin Acordul de la Paris din 2015.
Impactul încălzirii globale
Cu toate acestea, unele modele economice concluzionează că, până la sfârșitul secolului, impactul încălzirii globale va provoca mai puține daune economiei mondiale decât a făcut-o COVID-19. Sau va afecta acțiunile globale mai puțin decât în criza financiară din 2007-2009.
Economistul american William Nordhaus, laureat al premiului Nobel, a stârnit controverse în 2018. Cu un model care a constatat că politicile climatice care ar echilibra cel mai bine costurile și beneficiile din punct de vedere economic ar duce la o încălzire de peste 3C până în 2100. Cu un an mai devreme, administrația Trump a citat modele similare. Pentru a justifica înlocuirea Planului privind energia curată din epoca Obama cu unul care permitea emisii mai mari de la centralele pe bază de cărbune.
Factori de decizie politică
Mulți factori de decizie politică recunosc limitele modelării. Isabel Schnabel, membru al consiliului executiv al Băncii Centrale Europene, a declarat în septembrie că aceștia ar putea subestima impactul. Alții merg mai departe, spunând că întreaga abordare este eronată. În cauză sunt „modelele de evaluare integrată” (IAM) pe care economiștii le folosesc. Pentru a trage concluzii cu privire la orice. De la pierderi de producție la riscuri financiare sau la stabilirea prețurilor pe piețele de carbon.
Acestea se bazează pe o teorie a modului în care cererea, oferta și prețurile interacționează în întreaga economie. Pentru a găsi un nou echilibru după un șoc extern. Așa-numitul model de „echilibru general” dezvoltat de economistul francez Leon Walras din secolul al XIX-lea.
„Dar schimbările climatice sunt fundamental diferite de alte șocuri, pentru că, odată ce au lovit, nu mai dispar. Și dacă ipoteza fundamentală este greșită, tot restul are puțin sens, dacă are vreunul.” a declarat Thierry Philipponnat, autorul unui raport al Finance Watch. Un ONG de interes public cu sediul la Bruxelles care se ocupă de probleme financiare.
Daune ireversibile
O altă problemă este faptul că IAM a folosit ani de zile o „funcție pătratică” pentru a calcula pierderile de PIB. Care presupune ridicarea la pătrat a variației de temperatură. Ignorând alte metode, cum ar fi funcția exponențială, mai potrivită pentru schimbările rapide. Criticii spun că această alegere este sortită să subestimeze impactul probabil. În special dacă planeta atinge puncte de răscruce pentru mediu în care daunele nu numai că sunt ireversibile, dar se produc într-un ritm tot mai accelerat, conform Reuters .
