Florian Bichir, declarații surprinzătoare.„Știi ce frumos miroase hârtia tipărită? Eu nu pot, de exemplu, să-mi miros laptopul”

Florian Bichir, declarații surprinzătoare.„Știi ce frumos miroase hârtia tipărită? Eu nu pot, de exemplu, să-mi miros laptopul”.

În cadrul unei dezbateri pe evz.ro, Alecu Racoviceanu, Mirel Palada, Octavian Hoandră și Florian Bichir au vorbit, printre altele și despre avalanșa de informație care aduce publicului nu cunoaștere, ci emoție. Alecu Racoviceanu este de părere că știrile din ultimele zile, de exemplu nu au adus cunoaștere oamenilor, ci emoții, în marea lor parte negative: teama că este mințit, frica de moarte, spaima de o boală despre care aude niște lucruri mereu și mereu altele.

„Eu cred că aceste informații produc emoție și nu aduc cunoaștere. La sfârșitul unei zile, nu cred că, așa cum făceam pe vremuri, putem să spunem Astăzi am aflat asta”, a declarat Alecu Racoviceanu.

Florian Bichir: „Azi avem totul pe net, dar n-avem trăire”

Florian Bichir consideră că multor jurnaliști din ziua de azi le lipsește conținutul. Acesta a povestit că în cadrul unor discuții de radio a spus lucrurilor pe nume, numindu-i pe oamenii de radio DJ, nu ziariști.

„Ce faceți voi se numește entertainment, adică, mai pe românește, divertisment, caterincă. Tu citești produsul meu, ziarul, și pui niște muzică. Tu nu poți să te numești jurnalist, pentru că nu ești creator de informație, n-ai venit cu informație, n-ai venit cu o stare de spirit, cu un reportaj. Tu iei ziarele de dimineață, când mai existau ziare, și între două muzici citești creația mea. Fără să-mi dai drepturi de autor, fără să mă respecți. Inclusiv bancurile, inclusiv glumele, citești ziarele. Tu poți să te numești ce vrei, DJ, OK”, a spus Bichir.

„Domnule, când venea Nanu de dimineață la redacție, lua ziarele și le mirosea ca un câine!”

Cunoscutul ziarist a vorbit cu nostalgie despre farmecul special al presei pe print, unde informația avea conținut, avea savoare, avea poveste.

„Ne chinuim cu presa asta din 1990, dar știu că puneam suflet. Nu mă întreba nimeni câți bani îmi dai, deconturi, cât mă plătești, câte delegații am făcut, câte bătături am la picioare.

Bucuria de a fura meseria, de a o trăi, de a-ți ieși un titlu bun. Azi avem totul pe net, dar n-avem trăire. Una e să mănânci pâine românească autentică și alta e să mănânci de asta turcească, zici că e burete.

Dar sunt optimist, că nu cred că a murit presa scrisă nici când a apărut radio-ul, nici când a apărut televiziunea. N-a murit presa scrisă nici când a apărut net-ul ăsta.

Și mi-aduc aminte o chestie extraordinară, și pentru asta o să-l iubesc pe Daniel Nanu la infinit. Nu știu cine povestea Călinescu, sau nu știu, de ăștia mari guru pe la televizor: „Domnule, când venea Nanu de dimineață la redacție, lua ziarele și le mirosea ca un câine!”

Știi ce frumos miroase hârtia tipărită? Și ce bucurie e că îți vezi acolo numele și fraza… Eu nu pot, de exemplu, să-mi miros laptopul. Am încercat dar nu mă lasă Nanu. Nu e trăirea aia de a te bucura”, a spus Florian Bichir.