Fulgerele separă moleculele de azot și oxigen din atmosferă și creează substanțe chimice reactive care afectează gazele cu efect de seră. O echipă de oameni de știință a descoperit că fulgerele și, în mod surprinzător, descărcările electrice care nu pot fi văzute de camere sau cu ochiul liber produc cantități extreme de radical hidroxil – OH – și radical hidroperoxil – HO2.
Radicalul hidroxil este important în atmosferă, deoarece inițiază reacții chimice și descompune molecule precum metanul cu gaze de seră. OH este principalul motor al multor schimbări compoziționale în atmosferă.
Fenomeul care regenerează atmosfera
Datele provin de la un instrument montat pe un avion în 2012, privind modificările chimice pe care furtunile și fulgerele le produc în atmosferă.
În urma cercetărilor, oamenii de știință au decoperit că majoritatea fulgerelor nu lovesc niciodată pământul, iar fulgerul care rămâne în nori este deosebit de important pentru afectarea ozonului și a gazelor cu efect de seră importante din atmosfera superioară. Se știa că fulgerul poate împărți apa pentru a forma hidroxil și hidroperoxil, dar acest proces nu a mai fost observat până acum în furtuni.
Ceea ce a confuzat inițial echipa lui Brune a fost că instrumentul lor a înregistrat niveluri ridicate de hidroxil și hidroperoxil în zone ale norului în care nu existau fulgere vizibile din aeronavă sau din sol. Experimentele din laborator au arătat că fulgerele ușoare, mult mai puțin energetic decât cel al fulgerului vizibil, ar putea produce aceleași componente.
În timp ce cercetătorii au găsit hidroxil și hidroperoxil în zonele cu fulgere subvisibile, au găsit puține dovezi ale ozonului și nici o dovadă a oxidului nitric, care necesită formarea unui fulger vizibil. Dacă fulgerul subvisibil apare în mod obișnuit, atunci hidroxilul și hidroperoxilul creat de aceste evenimente electrice trebuie incluse în modelele atmosferice. În prezent, nu sunt.
Potrivit cercetătorilor, „OH (hidroxil) generat de fulgere în toate furtunile care se petrec la nivel global poate fi responsabil pentru o foarte incertă, dar substanțială 2% până la 16% din oxidarea OH atmosferică globală”.
„Aceste rezultate sunt extrem de incerte, parțial pentru că nu știm cum se aplică aceste măsurători în restul globului”, a spus Brune, cercetătoriul studiului.
„Am zburat doar peste Colorado și Oklahoma. Majoritatea furtunilor sunt la tropice. Întreaga structură a furtunilor din câmpiile înalte este diferită de cele din tropice. În mod clar, avem nevoie de mai multe măsurători ale aeronavelor pentru a reduce această incertitudine”, potrivit sciencedaily.com.
