Astăzi în cadrul seriei moderate de Ionuț Cristache, „Istorii secrete” pe canalul de YouTube „Hai România” a fost difuzată partea a III-a în care pilotul român, Paul Mitu, povestește cum s-a terminat procesul de lungă durată în care statul român a găsit doar un singur vinovat, pe el.
„Eu cred că de raportul anchetei s-a ocupat securitatea. Raportul final, dacă îmi aduc bine aminte, cred că se încheia cu „o cauză necunoscută a dus la acest accident. Aici intervin niște lucruri politice, dacă mai țineți minte în timpul ăla a apărut avionul concorde, făcut de guvernul francez și cel britanic. Asiguratorul era englez iar aparatura era franțuzească, cum puteau ei să caute amănunțit problemele dacă avionul cu care am zburat eu era cu aceleași dotări. Tarom a beneficiat de un beneficiu extrem de mare”, mărturisește acesta.
Deznodământul poveștii nu este deloc fericit pentru personajul principal, Paul Mitu, care în cele din urmă a reuși să salveze toți oamenii care se aflau la bordul aeronavei. Pedeapsa, deloc prietenoasă, pe care a primit-o urma să-i strice viitorul. „Mi s-au suspendat documentele de zbor, eu am fost cel care a suferit cel mai mult. Un alt lucru care a dus la această decizie a fost pentru că înainte de 1980, când a avut loc acest eveniment, eu eram în divorț. M-au chemat niște șefi și m-au spus că nu pot să mă ajute pentru că nu am situația familială rezolvată. Am trecut foarte greu peste aceste momente. Atunci s-a făcut, când mi-a spus că îmi dă drumul la zbor, ca colegii mei, care până atunci erau mielușei blânzi să organizeze o ședință în care majoritatea nu mai doreau ca eu să pot pilota”, povestește acesta.
Revenirea spectaculoasă
Cu toate aceste incidente, pilotul nu s-a lăsat și a luptat pentru meseria lui. „După o lună în care nu am mai zburat a trebuit să merg să-mi fac din nou vizita medicală ca să pot demonstra că sunt apt să zbor și când am ajuns la analiza psihologică m-au chemat de trei ori să îmi facă testele ca în final să văd o foaie la Tarom prin care se spunea că trebuie să ies nebun după teste, însă nu le-a mers pentru că analizele au ieșit foarte bine. Eu când am avut accidentul eram pilot, comandant, instructor, pilot de recepție și control iar la detașament, după incident, am ieșit elev navigator pe curse interne pe avionul de la București la Timișoara. Am luat-o cu această funcție două luni de zile până când la un moment dat când au spus că au nevoie de un copilot, apoi după această decizie mi-au dat funcția de comandant pe curse interne socialiste, mergeam până la Budapesta”, explică acesta.
O întorsătură de situație face ca drumul lui Paul Mitu să se îndrepte spre locuri mai bune, acesta reușind în cele din urmă să-și recapete meritele pentru care a muncit toată viața, după cum susține: „Între timp m-am recăsătorit, mi-am făcut o familie, tot Budapesta – Varșovia făceam, până a apărut o cursă de Tokyo cu echipa universității, așa mi-au drumul la zbor în Rusia și apoi la Tokyo, de atunci am putut zbura și am devenit din nou comandant instructor. Și toată lumea spune că am avut pile de am ajuns din nou comandat, dar nu este așa, nu am avut în viața mea pile. În anul 1990 am fost contactat de Romavia, unde am luat funcția de comandant de bord, am scos avioanele lui Ceaușescu peste hotare, am făcut contract în Iran. Zburam în fiecare zi câte o cursă. Mi-au dat funcție și grad, am zburat până am împlinit vârsta de 50 de ani, lucru pe care nimeni nu îl credea, toți spuneau că nu o să mai zbor niciodată. Întrebarea este cum de am zburat atâția ani de zile, eu am reușit să demonstrez lumii că după acel accident am zburat în funcția de comandant-șef de echipaj. Insigna mea este de 9 milioane de kilometri. Acel eveniment pentru mine a fost greșeala vieții mele, ce înseamnă să forțezi organismul unui om peste limitele de putere.”
