Sergiu Malagamba, unul dintre cei mai cunoscuți muzicieni interbelici și promotorul malagambismului, modă ce făcea ravagii printre tinerii cu bani din Capitală, a fost din cauza popularității sale un inamic al regimului Antonescu. De scurtă durată însă, după cum a dezvăluit istoricul Stejărel Olaru în cadrul ediției de marți, 13 iunie, a podcastului Hai România.
Sergiu Malagamba rămâne un „subiect” puțin cunoscut în prezent, deși numele lui este tot mai frecvent pomenit și s-a constituit și o asociație care se revendică de la curentul malagambist apărut în anii ’40.
„Sergiu Malagamba a venit în Capitală de la Chișinău, în anii ’30. Era absolvent al Conservatorului de la Chișinău, iar originea numelui se datora faptului că avea un tată italian, mama sa fiind armeancă. Mai târziu, când timpurile au devenit periculoase, menționa întotdeauna că este ortodox și român, ca să evite speculațiile privind originea lui. În București, Malagamba s-a lansat în 1934, a cântat în diverse orchestre, până și-a făcut propria orchestră și a devenit foarte cunoscut”, a explicat Stejărel Olaru.
Pentru a se distinge de alți muzicieni, Malagamba și, ulterior, și alți membri ai orchestrei sale, purtau ciorapi albi și pantaloni puțin mai scurți, ca să fie văzuți, și uneori o batistă la sacou. „Aceste elemente distincte au creat rapid un curent vestimentar în rândul tinerilor, unde avea priză, și care au încercat să-l copieze ca să fie moderni și la modă. Au preluat elementele și le-au exagerat cumva – purtau încălțăminte cu talpă groasă, pantaloni mai scurți, cravate viu colorate, batiste, pălării și gulere înalte. Deveneau astfel ușor identificabili pe Calea Victoriei, care era zona de promenadă a Capitalei”, a precizat istoricul în cadrule ediției de marți a podcastului Hai România, care poate fi vizionată aici.
Malagambismul, un curent reacționar în rândul tinerilor
Popularitatea crescândă a orchestrei lui Malagamba și creșterea numărului adepților modei nu a fost însă privită cu ochi buni de regimul Antonescu, în contextul războiului.
„Sămânța de scandal a plecat de la presă, mai ales cea de extremă dreaptă. O notă specială a SSI din 1942 citează un articol din «Porunca Vremii» intitulat «Generația lui Malagamba» în care se atrage atenția asupra tineretului care este nelipsit la concertele susținute de Malagamba, care vorbește despre acesta ca de un idol. Mesajul final era «Păziți copiii de bagheta lui Malagamba!»”, a explicat Stejărel Olaru.
Potrivit notelor Serviciului Special de Informații (SSI), în cercurile germane din Capitală se arăta surprindere că muzica de origine engleză și americană, precum și îmbrăcămintea excentrică a malagambiștilor era permisă de către autoritățile de stat. Iar presa vremii consemnează mai multe cazuri în care malagambiștii au fost apostrofați, huiduiți și chiar bătuți pe stradă.
„Acest curent a devenit un risc pentru tineret, în condițiile în care eram în război și conduita și ținuta trebuiau să fie mai cazone, trebuia arătat respect Armatei Române și populația nu își putea permite să se destrăbăleze cu muzica lui Malagamba”, a explicat istoricul.
La acest efect a contribuit și broșura „Malagambiștii”, publicată de jurnalistul și impresarul Gabi Mihăilescu , care s-a epuizat rapid. „Impresarul a avut un interes mercantil, a câștigat bani pentru că broșura s-a vândut în aceeași zi. Mihăilescu a inventat multe din numele de malagambiști trecute în broșură, iar Siguranța și SSI-ul au preluat lista și astfel în 1942 s-a ajuns la concluzia că Malagamba era un pericol”, a mai precizat invitatul lui Ionuț Cristache.
Arestarea și eliberarea lui Malagamba
Ca urmare a tuturor acestor „semnale” venite din partea Siguranței și a SSI, guvernul Antonescu a luat decizia arestării artistului.
„În noaptea de 2 mai 1942, Malagamba a fost arestat – l-au pus în tren și l-au trimis la lagărul din Târgu Jiu. Nu era viața grea în acest lagăr, nu erau anchetați și torturați, ci pur și simplu izolați. Malagamba i-a scris mareșalului Antonescu: «Departe de a fi conducătorul tinerilor destrăbălați, sunt un profesionist modest, harnic și un om serios.». Guvernul a dat un comunicat de presă a doua zi după arestare, în care spunea că: «Capul grupului Malagamba a fost neutralizat»”, a prezentat desfășurarea evenimentelor Stejărel Olaru.
Ușor, ușor, în săptămânile care au urmat scandalul s-a stins, iar autoritățile au făcut o investigație serioasă ca să îi identifice pe malagambiști. Astfel că pe Calea Victoriei nu s-au mai văzut ciorapi albi, gulere ridicate, cravate exotice și batiste la sacou. Iar Malagamba a fost eliberat după o lună de închisoare.
„Malagamba a fost iertat pentru că nu s-a intenționat pedepsirea lui, ci stingerea curentului, nu anihilarea lui ca artist. O dată ce curentul nu mai exista, nu mai exista pericolul. A ieșit din închisoare și și-a reluat activitatea, dar mai discret și a avut grijă să se îmbrace decent ca să nu stârnească un nou curent”, a explicat istoricul, care mai precizat că artistul a supraviețuit cu greu sub comuniști: ” Malagamba a continuat să fie urmărit și după război și după venirea regimului comunist în România. Sub comuniști i-a fost greu, a cam murit de foame. Obținea angajamente, dar nu foarte multe, banii erau puțini. A încercat să plece în străinătate, dar nu i s-a dat viza. A fost eliberat pe 4 iunie 1942.”
