Condițiile în care angajații trebuie să își desfășoare activitatea sunt reglementate cu precizie de Codul muncii. Un angajat cu normă întreagă lucrează 8 ore pe zi, respectiv 40 de ore pe săptămână. Legea cere ca orele suplimentare să fie plătite corespunzător, însă unele companii ignoră aceste cerințe pentru a profita de faptul că lucrătorii se tem să își afirme drepturile de teama de a nu fi concediați.
Tocmai de aceea, Inspecția Muncii dorește să aducă în atenția angajaților mai multe aspecte.
Ce spune Codul Muncii?
Inspectorii atrag atenția că ocuparea unui loc de muncă cu normă întreagă este limitată la 40 de ore pe săptămână, sau opt ore pe zi timp de cinci zile, și că orele de lucru, inclusiv orele suplimentare, pot fi majorate la 48 de ore. Următoarele elemente sunt descrise în mod specific în legislația muncii:
„Pentru salariaţii angajaţi cu normă întreagă durata normală a timpului de muncă este de 8 ore pe zi şi de 40 de ore pe săptămână. În cazul tinerilor în vârstă de până la 18 ani durata timpului de muncă este de 6 ore pe zi şi de 30 de ore pe săptămână”, se arată în Codul Muncii.
O perioadă de relaxare de 24 de ore trebuie să urmeze timpului maxim de lucru zilnic de 12 ore. Angajatul trebuie să își dea mai întâi acordul în ceea ce privește munca suplimentară. În al doilea rând, cu excepția cazurilor de forță majoră, timpul de lucru nu poate depăși durata maximă. În termen de 60 de zile calendaristice de la efectuarea orelor suplimentare de muncă, se va acorda timp liber plătit drept compensație.
Angajații care stau peste program pot primi un spor de 75% din salariul de bază
Întreprinderea va acorda un bonus egal cu cel puțin 75% din venitul de bază pentru timpul lucrat dacă nu își poate recompensa lucrătorii cu timp liber plătit.
(1) În cazul în care compensarea prin ore libere plătite nu este posibilă în termenul prevăzut de art. 122 alin. (1) în luna următoare, munca suplimentară va fi plătită salariatului prin adaugarea unui spor la salariu corespunzător duratei acesteia.
(2) Sporul pentru munca suplimentară, acordat în condițiile prevăzute la alin. (1), se stabilește prin negociere, în cadrul contractului colectiv de muncă sau, după caz, al contractului individual de munca, și nu poate fi mai mic de 75% din salariul de baza”, potrivit art. 123 din legislație.
Cum sunt reglementate turele de noapte?
Munca de noapte este definită ca fiind munca prestată timp de cel puțin 30% din totalul orelor de lucru ale angajatului între orele 22:00 și 6:00. Ziua obișnuită de lucru nu va depăși opt ore, așa cum a fost determinată în timpul unei perioade de referință de trei luni calendaristice, inclusiv zilele de odihnă.
Angajații care lucrează noaptea beneficiază de o zi de lucru cu o oră mai scurtă decât ziua de lucru obișnuită, fără a se înregistra o scădere a salariului de bază. În plus, remunerația lor de bază va crește cu 25%. Potrivit labourcode.co.uk, femeile care sunt însărcinate, care tocmai au născut sau care alăptează nu pot fi obligate să efectueze ture de noapte.
