Irakul a fost grav afectat de schimbările climatice, astfel că temperaturile medii au crescut cu aproape 1℃ în ultimul secol. Ca urmare, au urmat luni bune de secetă extremă, iar efectele acesteia au fost uimitoare.
Ce a determinat seceta extremă instalată în Irak
Căldura extremă a făcut ca sudul țării, în special, să sufere luni întregi din cauza secetei. Prin urmare, lipsa precipitațiilor și gestionarea deficitară a resurselor au făcut comunitățile din regiune să se lupte pentru apă, potrivit euronews.com.
Lacul de acumulare Mosul Dam, din regiunea Kurdistan, este cea mai importantă locație de stocare a apei din țară. Iar la începutul acestui an, autoritățile au drenat o parte din ea pentru a preveni uscarea culturilor, ceea ce a făcut ca nivelurile apei din lacul de acumulare să scadă dramatic.
Ce a apărut la suprafață, de sub apă, ca urmare a scăderii nivelului acesteia
Ulterior, ca urmare a acestei acțiuni, de sub apă a ieșit la suprafață un oraș din epoca bronzului. Este vorba de rămășițele unui oraș vechi de 3.400 de ani, care au apărut dintr-un rezervor din Irak, după luni de secetă extremă.
Ce au descoperit cercetătorii
Pentru a documenta și a excava fără să știe când ar putea fi rescufundată, arheologii de la Universitatea din Freiburg și Universitatea din Tübingen din Germania și Organizația de Arheologie din Kurdistan au fost supuși unei presiuni puternice.
Astfel, arheologii germani și kurzi au descoperit așezarea antică din Imperiul Mittani când nivelul apei a scăzut rapid.
Orașul a fost odată situat pe malul râului Tigru și se crede că a fost orașul Zakhiku, un centru important pentru Imperiul Mittani care a durat din jurul anilor 1550 până în 1350 î.Hr.
Potrivit Ivanei Puljiz, profesor la departamentul de arheologie și asiriologie de la Universitatea din Freiburg, Germania, unul dintre conducătorii proiectului, teritoriul regatului se întindea de la Marea Mediterană până în nordul Irakului.
Iar orașul Zakhiku a fost scufundat sub apă după ce guvernul irakian a construit barajul Mosul în anii 1980. Când Puljiz a aflat că orașul a reapărut, echipa ei s-a grăbit să facă săpături, deoarece nu se știa când va crește din nou nivelul apei.
Pe parcursul cercetărilor, arheologii au fost șocați să descopere pereți bine conservați, făcuți din cărămizi de noroi uscate la soare. Unii erau sub apă de 40 de ani, de când a fost construit Barajul Mosul și a fost creat rezervorul.
De asemenea, echipa a descoperit artefacte care descriu o imagine mai bună a modului în care a fost cândva viața pe malul Tigrului. Ei au găsit 5 vase ceramice care conţin peste 100 de tăbliţe cuneiforme, un sistem de scriere folosit în Orientul Mijlociu antic.
Peter Pfälzner de la Universitatea din Tübingen a explicat că „Este aproape de miracol faptul că tăblițele cuneiforme din argilă nearsă au supraviețuit atât de multe decenii sub apă”.
Cercetătorii speră că aceste scrieri antice, care datează la scurt timp după cutremur care a lovit orașul, vor oferi informații importante despre viața din regiune la sfârșitul Imperiului Mittani.
Acum rescufundat sub apele lacului de acumulare, importantul sit este acoperit cu foi de plastic etanș pentru a proteja pereții și orice alte descoperiri importante încă ascunse în ruine de alte daune.
