Erdogan, într-o mişcare neaşteptată, a declarat luni că Uniunea Europeană ar trebui să deschidă calea pentru aderarea Ankarei la blocul comunitar înainte ca parlamentul turc să aprobe oferta Suediei de a adera la alianţa militară NATO
Cererea Turciei de a adera la UE a fost îngheţată de ani de zile, după ce negocierile de aderare au fost lansate în 2005, în timpul primului mandat de prim-ministru al lui Erdogan.
Într-o schimbare surprinzătoare de abordare, Erdogan a legat luni aprobarea de către Ankara a candidaturii Suediei la NATO de aderarea în cele din urmă a Turciei la UE.
Turcia, la ușa UE de 50 de ani
„Fac un apel de aici către aceste ţări care fac Turcia să aştepte la uşa Uniunii Europene de peste 50 de ani”, a declarat Erdogan potrivit Reuters, înainte de plecarea sa la summitul NATO de la Vilnius.
„În primul rând, veniţi şi deschideţi calea pentru Turcia la Uniunea Europeană şi apoi vom deschide calea pentru Suedia, aşa cum am făcut-o pentru Finlanda”, a spus el, adăugând că îşi va repeta apelul în timpul summitului.
Suedia şi Finlanda au depus anul trecut o cerere de aderare la NATO, abandonând politicile de nealiniere militară din timpul Războiului Rece, ca răspuns la invazia Rusiei în Ucraina.
În timp ce aderarea Finlandei la NATO a primit undă verde în aprilie, Turcia şi Ungaria nu au aprobat încă candidatura Suediei. Turcia şi-a depus candidatura la Comunitatea Economică Europeană în 1987 şi la Uniunea Europeană în 1999, dar negocierile de aderare la UE, care au început în 2005, au fost împiedicate de o serie de probleme spinoase şi de lipsa de entuziasm a unor ţări-cheie din UE. Preşedintele turc a reiterat luni că unda verde a Turciei pentru aderarea Suediei la Alianţa Nord-Atlantică depinde de „realizarea punctelor incluse în acordul tripartit” semnat la summitul NATO de la Madrid de anul trecut între Turcia, Suedia şi Finlanda. Erdogan, care urmează să discute luni cu premierul suedez Ulf Kristersson şi cu secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg, continuă să critice Suedia pentru presupusa indulgenţă faţă de militanţii kurzi care s-au refugiat pe teritoriul său.
