Poate Covidul lung să îngreuneze identificarea cunoștințelor, prietenilor, chiar și a rudelor apropiate? Oamenii de știință investighează o posibilă legătură între urmările infectării cu Covid-19 și incapacitatea de a recunoaște fețe, numită și prosopagnosia.
Nerecunoașterea fețelor, sau prosopagnosia, a fost discutată ca un posibil simptom al Covidului îndelungat. Luna trecută, cercetătorii de la Colegiul Dartmouth din SUA au publicat un studiu de caz despre Annie (un pseudonim), care a dezvoltat prosopagnosie de când are Covid, în măsura în care nu a putut recunoaște membrii propriei familii. Studiul este extrem de limitat – Annie este doar o singură persoană și nu i s-a făcut o scanare RMN pentru a exclude alte cauze ale prosopagnosiei, cum ar fi accidentul vascular cerebral (Covid însuși crește riscul de accident vascular cerebral).
Cauzele prosopagnosiei
Pentru unele persoane cu prosopagnosie, poate fi o problemă de percepție. „Deoarece văd fețele puțin diferit față de ceilalți, nu le permite să perceapă indicii vizuale pe care noi, ceilalți, le folosim pentru a distinge între diferite persoane”, spune John Towler, profesor de psihologie la Universitatea Swansea. Aceștia pot avea probleme în a procesa întreaga față dintr-o singură privire și se vor concentra pe un anumit detaliu pentru a-și aminti de persoane – sprâncenele, o aluniță sau un piercing, de exemplu.
Pentru alte persoane cu această afecțiune, poate fi vorba mai degrabă de o problemă de memorie. „Evident, dacă percepția este slabă, atunci memoria va fi slabă și cele două lucruri sunt adesea corelate între ele”, spune Towler. „Dar, pentru unii oameni, este în primul rând una sau alta”.
Towler nu a avut cunoștință de mai multe persoane care să raporteze orbirea feței după Covid, deși este deschis la ideea că ar putea fi un simptom. „Știm despre ceața cerebrală și problemele de atenție asociate cu Covid. Cred că pentru unii oameni, acele zone ale creierului care sunt responsabile pentru recunoașterea fețelor devin afectate”.
Sarah O’Connell, în vârstă de 38 de ani, a dezvoltat o anumită orbire a feței în urma encefalomielitei mialgice (ME), cunoscută și sub numele de sindromul oboselii cronice, care a fost declanșată de norovirus în urmă cu 10 ani. „Am observat după câțiva ani că devenise o mică problemă”, spune fostul analist de afaceri. „Se întâmpla mai ales cu persoane pe care le întâlnisem doar de câteva ori. La poarta școlii, oamenii mă salutau, iar eu mă uitam în gol”, conform The Guardian.
Sunt afectați cei care au simptome Covid de lungă durată?
Ea a făcut Covid în vara anului 2021, apoi din nou în primăvara anului trecut. „De la a doua infecție cu Covid, toate problemele mele de deficiență cognitivă s-au înrăutățit – probleme de memorie, găsirea cuvintelor, pierderea șirului gândurilor la jumătatea unei propoziții – și orbirea feței”, spune O’Connell.
Ea își recunoaște familia și prietenii apropiați, „dar poate fi destul de jenant când oamenii te cunosc, iar tu nu-ți amintești cine ar putea fi”.
Deși este prea devreme pentru a spune dacă prosopagnosia va deveni un efect recunoscut al Covid, cercetarea lui Kieseler, care a fost larg mediatizată, a ridicat profilul afecțiunii, lucru pe care mulți l-au salutat. Angela Draper, o profesoară pensionară, a citit pentru prima dată despre prosopagnosie într-o revistă de educație când avea 50 de ani. „Mi-am dat seama că mă descria. Am fost atât de ușurată – aproape cu lacrimi în ochi”.
Jurnalul menționa o cercetare universitară care avea nevoie de participanți, iar Draper s-a oferit voluntar; când a fost testată, a aflat că avea o prosopagnosie semnificativă. Și-a dat seama că și tatăl ei o avusese. „Atât eu, cât și tatăl meu, credeam că mama mea era genială la recunoașterea oamenilor, iar apoi mi-am dat seama că ea era normală și că noi eram cei care eram ieșiți din comun”.
