Chiar dacă nu sunt considerate o sursă esențială de venituri, sumele obținute din activitatea de închiriat sunt impozitate de către ANAF. De ce este necesar un contract oficial de închiriere.
Contractul de închiriere declarat la ANAF, stabilitate pentru chiriași și o garanție suplimentară pentru proprietari!
Veniturile obținute de persoanele fizice din chirii din România sunt considerate impozabile, astfel că cel care le încasează este obligat să le declare la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF), prin intermediul declarației unice, și să plătească obligațiile fiscale aferente.
Cei care decid să își închirieze locuințele în schimbul unei sume de bani trebuie să depună în fiecare an la Administrația Finanțelor Publice o declarație unică, în baza căreia statul va calcula și impozitul datorat. Declarația se depune atât online, cât și direct la ANAF, până pe 15 martie. Dacă este semnat un nou contract de închiriere, după această dată, declarația trebuie să fie actualizată de proprietar în cel mult 30 de zile de la data semnării contractului.
Modalitatea de declarare și de impunere a veniturilor din chirii diferă, în primul rând, de numărul de contracte de închiriere pe care un contribuabil le are în derulare la finalul unui an (cel mult sau mai mult de cinci contracte). Potrivit Codului Fiscal, dar și OUG 79/2017, veniturile din chirii sunt impozitate cu 10 procente. În cazul în care veniturile anuale nete din chirii depășesc 12 salarii minime pe economie, trebuie să plătești și contribuția de asigurări sociale și sănătate (CASS). Acesta este un aspect pe care trebuie să-l verifici cu regularitate pentru că valoarea salariului minim se modifică, de obicei, în fiecare an.
Proprietarul trebuie să achite două taxe:
- Impozitul pe venit, calculat pentru 60% din sumele dobândite din chirii, care se impozitează cu zece procente. Din totalul banilor obținuți din chirii, 40% reprezintă suma forfetară, deductibilă din impozit
- Contribuțiile la sănătate, care se plătesc în acele cazuri în care veniturile calculate pentru impozitare, prin scăderea cotei forfetare, depășesc 12 salarii minime brute pe economie. În acest caz, valoarea contribuției la sănătate este de 10% din această sumă.
În anumite situații, proprietarii sunt scutiți de plata contribuțiilor la sănătate. Este vorba despre bolnavii cronici, tinerii de până în 26 de ani (dacă urmează cursuri de învățământ), toate persoanele sub 18 ani, pensionarii, soții și părinții fără venituri proprii.
Spre exemplu, dacă proprietarul primește 1.000 de lei pe lună, acesta va achita la stat 6% din venitul brut total obținut din chiria pe tot anul (10% din 60% din suma totală). Astfel, venitul brut anual este de 12.000, iar suma supusă impozitării cu 10% este 7.200 de lei, adică 720 de lei anual. Pentru că suma este sub salariul minim, nu se plătesc contribuții CASS.
Dacă, însă, chiria trece de 2.080 de lei pe lună, impozitul la stat ajunge la 1.700 de lei, la care se adaugă CASS de 2.800 de lei pe an.
Veniturile obținute din chirii și nedeclarate se calculează conform metodei legale, la care se adaugă o penalitate de nedeclarare de 0,08% pe zi, la sumele datorate, începând cu ziua imediat următoare scadenţei şi până la data stingerii sumei datorate.
În unele cazuri se poate ajunge chiar și la deschiderea unui dosar penal pentru evaziune fiscală.
Relațiile dintre proprietar și chiriaș sunt reglementate de Codul Civil și Legea 114/1996, cu modificările ulterioare.
