Prof. Dr. Alexandru Oproiu, președintele de onoare al Societății Române de Gastroenterologie, a murit, luni, 16 noiembrie 2020, la vârsta de 89 de ani.
Anunțul a fost făcut de către Viorel Jinga, rector al Universităţii de Medicină şi Farmacie „Carol Davila” din Bucureşti.
O carieră de excepție
Prof. dr. Alexandru Oproiu, președinte de onoare al Societății Române de Gastroenterologie și fost secretar de stat în Ministerul Sănătății în două mandate, s-a stins din viață.
„Domnul Profesor Alexandru Oproiu a plecat în Eternitate! Îi adresăm un Pios Omagiu plin de Recunoștință, pentru activitatea Medicală și Didactică!”, a transmis Viorel Jinga, luni dimineață.
Prof. Dr. Ioan-Alexandru Oproiu s-a născut la data de 1 decembrie 1930, în comuna Glăvile-Piteșteana, județul Vâlcea. A absolvit, în 1956, Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila – București.
Alexandru Oproiu a fost președinte de onoare al Societății Române de Gastroenterologie și membru în Societatea Americană de Gastroenterologie, Societatea Franceză de Gastroenterologie, Societatea Franceză de Endoscopie Digestivă și în Societatea Italiană de Endoscopie digestivă. Acesta a fost formatorul şcolii moderne de gastroenterologie şi hepatologie din România.
De asemenea, Alexandru Oproiu a condus Institutul Fundeni timp de 24 de ani, a fost secretar de Stat în Ministerul Sănătății, a activat în învățământ timp de 47 de ani.
Un medic bun la toate
Cu o experiență de 60 de ani în medicină, Prof. Dr. Alexandru Oproiu a povestit, că la începutul carierei sale un medic specialist în medicină internă era bun la toate. Lucrurile, însă, nu au rămas așa dintr-un motiv foarte simplu.
„În Gastrenterologie a intervenit, în afară de aspectele clinice, și o tehnicitate deosebită. Este endoscopia digestivă, diagnostică și terapeutică, erau toate explorările acestea imagistice, începând cu ecografie, cu ecoendoscopie, mai târziu s-a dezvoltat și aceasta. Și toate aceste dezvoltări tehnice au impus ca din marea Medicină Internă să se izoleze specialități cum este gastroenterologia, cardiologia, nefrologia.
Nefrologia, spre exemplu, s-a dezvoltat în momentul în care a apărut necesitatea puncțiilor renale, toată hemodializa și așa mai departe.
Deci, nu se mai putea ca un internist să fie pregătit în toate aceste specialități care s-au individualizat prin progresul tehnic, științific și clinic”, a explicat prof. dr. Alexandru Oproiu.
