Campania pentru alegerile parlamentare din 6 decembrie a prilejuit unele scene amuzante, dacă nu ar fi triste sau chiar meschine, denotând, din păcate, carențele de caracter ale celor direct implicați în procesul electoral.
Neputându-și asuma indiferența și retragerea din „viața cetății”, Biserica, fie ea de rit ortodox, catolic, sau protestant, îndeamnă credincioșii să voteze conform inimii, adică urmându-și propria conștiință și propriile convingeri. În acest sens s-a exprimat recent și episcopul catolic de Alba Iulia, Gergely Kovacs, care, în 12 noiembrie, a adresat un comunicat în care descrie votul ca o datorie religioasă. Ierarhul catolic vorbește cu bun-simț și echilibru despre învățătura socială a Bisericii, care se regăsește trunchiată în ideologiile politice, astfel încât „este o concepție greșită sau o dezinformare despre orice partid să creadă că reprezintă în mod adecvat gândirea socială catolică”. În concluzie, monseniorul Gergely Kovacs îndeamnă cetățenii să participe la vot și să se roage pentru o alegere înțeleaptă.
Disperare sau tupeu fără limite?
Până aici nimic în neregulă. Dar modul în care a fost exploatat acest îndemn de către factorul politic îl degradează în mod supărător.
Europarlamentarul UDMR, Vincze Lorant, preia comunicatul înaltului prelat de etnie maghiară și îl transformă, fără ezitare, în instrument electoral. În 26 noiembrie, exponentul partidului etnic maghiar postează pe pagina sa de facebook comunicatul liderului religios și îl subsumează îndemnului „Acum trebuie să ne reunim, să susținem candidații UDMR!”.
Stupoare! Îndemnul generos la implicare civică este transformat în mobilizare partinică și pe criteriu etnic. Biserica este, astfel, târâtă în lupta imundă din arena politică. Biserica cea „catolică” (catolic însemnând universal, care se adresează tuturor, mai presus de etnie, cetățenie etc.) este redusă la agenda politică a unui partid politic etnic (UDMR nu este partid politic dar este perceput ca atare).
Nu în ultimul rând, acest gest mărunt încalcă mai multe principii elementare ale dreptului la liberă exprimare și ale unei comunicări corecte.
În primul rând, comunicarea lui Vincze Lorant prejudiciază demnitatea și dreptul la imagine, proprii atât înaltului prelat, cât și instituției Bisericii Catolice.
Apoi, europarlamentarul UDMR își exercită nerezonabil dreptul său la liberă exprimare, contrar bunei-credințe, punând în dreptul monseniorului Kovacs un mesaj pe care, de fapt, acesta l-a evitat cu grijă.
Nu în ultimul rând, Vincze Lorand prejudiciază dreptul cetățenilor, pe care pretinde că îi reprezintă, la o corectă informare. Practic, le spune, celor care nu mai fac gestul de a se informa și a verifica, că liderul religios Gergely Kovacs îi îndeamnă să voteze cu UDMR.
Fără manipulare josnică. „Ascultă-ți inima!”
O manipulare tristă, care arată respectul pe care politicianul îl are pentru adevăr, pentru dreptul cetățenilor la o corectă informare și pentru instituția Bisericii.
Ca un corolar, vă îndemn la un exercițiu de imaginație: ce s-ar întâmpla în spațiul public autohton dacă un politician ar abuza de imaginea patriarhului României, Daniel?
Dacă un exponent al vreunui partid ar posta poza Preafericitului și ar scrie sub ea: Votați Partidul… ! Da, ar urma un exercițiu legitim de mânie și indignare, o punere la colț a respectivului, căci unele limite nu trebuie trecute, nici sub imperiul disperării electorale.
În loc de concluzie, doresc să restabilesc adevărul istoric și să mă fac portavocea adevăratului mesaj al episcopului catolic de Alba Iulia, Gergely Kovacs: „Ascultă-ți inima!”.
