Despre dotarea, dar și despre lipsurile cu care Armata Română se confruntă a vorbit generalul în rezervă Virgil Bălăceanu. În contextul actual al războiului dintre Rusia și Ucraina, când există temerea că razboiul s-ar putea extinde, generalul a dat răspuns la unele întrebări.
“România mai are de pus la punct multe aspecte pentru asigurarea securităţii sale”
Generalul (r) Bălăceanu a subliniat că, în acest moment, România nu este direct ameninţată de Rusia sau de alt stat potenţial inamic şi nici nu există elemente care să anticipeze că războiul din Ucraina s-ar extinde şi ar putea provoca un conflict deschis NATO – Rusia.
În prezent, România este apărată de scutul de la Deveselu, care nu este însă îndreptat împotriva Rusiei, ci vizează eventuale atacuri cu rachete din Orientul Mijlociu.
Aspectele pozitive ale României în ceea ce privește dotarea se referă la faptul că:
– România deține, în prezent, sisteme de protecţie anti-rachetă Patriot, care securizează spaţiul aerian, recunoscute ca fiind cele mai bune din NATO,
– Pe viitor, România va beneficia de blindate noi, după ce General Dynamics European Land Systems a semnat un contract, în martie 2022, cu Uzina Mecanică Bucureşti,
– Pentru Armata României vor fi fabricate sute de blindate Piranha 5.
Pe de altă parte, generalul a subliniat că România ar trebui sa ia în considerare și faptul că epoca tancurilor, a blindatelor şi a armelor anti-tanc încă nu s-a incheiat. În plus, unele programe de înzestrare ale Forţelor Navale (care să asigure securitatea litoralului Mării Negre) sunt întârziate, în timp ce câteva sunt inactive şi e nevoie să fie cât mai curând deblocate.
„S-au accelerat programele de înzestrare pentru forţele terestre pentru că ele erau de o bună perioadă de timp pe ultimul loc. Forţele navale însă, datorită acestui dosar că nu mai este program atât de întârziat şi acum avem o nouă amânare până în septembrie creează probleme destul de serioase. Va trebui să gândim modul în care dezvoltăm apărarea costieră. În discuţie sunt fregatele, modernizarea acestora, dar mai ales corvetele multifuncţionale. Vom vedea ce nevoi avem de modernizare sau de înlocuire la navele purtătoare de rachete. Poate va trebui să luăm o decizie cu privire la submarine, dacă vom opta pentru apărare costieră cu sau fără submarine. Iată că sunt provocări destul de multe”, spune Bălăceanu.
Pe parte terestră nu stăm rău
De asemenea, alte „restanţe” „sunt programele legate de corvete, care sunt foarte întârziate. Trebuie să vedem modul în care programul legat de autovehicule blindate şi neblindate va fi pus în aplicare. Trebuie să vedem decizia cu privire la un program, Tancul, îi spun eu. Sau legat de tancurile din dotarea Armatei României, pentru că încă nu s-a luat o decizie. Îmbucurător este că programul de puncte de comandă la nivel forţe terestre de brigadă şi batalioane a fost adoptat prin hotărâre de guvern.
Va trebui să vedem ce facem cu programele pentru înzestrarea cu transportoare amfibii blindate 8×8 şi 4×4 pentru că ceea ce producem împreună cu Mowag şi prin General Dynamics nu ar fi fost suficiente. E vorba numai de 227 de transportoare, ori necesarul de transportoare 8×8 şi mai ales 4×4 e destul de mare. Mai sunt probleme legate de programul elicopterelor. Dacă continuăm modernizarea celor pe care le avem în dotare, ele într-o anumită măsură pot fi considerate ca intrate într-un grad de uzură morală. Sau vom avea elicoptere de atac şi de transport moderne. Iată că sunt destule exemple legate de programe care trebuie să continue”, a declarat generalul pentru “Adevarul”.
România ar trebui să-și producă armamentul
Virgil Bălăceanu insistă şi pe ideea că România ar trebui să producă o bună parte a armamentului necesar chiar în ţară, aşa cum se va întâmpla în cazul blindatelor. România ar avea în acest fel de două ori de câştigat:
- şi-ar înzestra propria armată,
- o bună parte din bani ar rămâne în ţară, beneficiind astfel şi de un transfer de tehnologie.
„Armele se pot fabrica în România sau ceea ce trebuie realizat printr-o nouă lege a offset-ului, un program de transfer de tehnologie, de know-how către industria noastră. Să cumpărăm licenţe de la marii producători care trebuie să încurajeze şi ei industria românească. E vorba de cei cu care avem contracte de miliarde de dolari. România trebuie să-şi modernizeze armata prin achiziţii, dar tot prin achiziţii trebuie să restarteze, să revitalizeze industria naţională de apărare. Iar industria naţională de apărare trebuie văzută prin ambele componente: cea privată şi cea de stat”, a subliniat generalul.
România fabrică tehnologie de înaltă performanţă (sisteme de comandă şi control, softuri) inclusiv pentru alte ţări NATO, dar importă banala pulbere, spune generalul în rezervă:
„Am importat muniţie, nu numai pulbere, din Brazilia. Mai ales că era vorba despre muniţie pentru tunurile de 30 de milimetri pe maşinile de lupta ale infanteriei, de exemplu. Asta nu înseamnă că nu trebuie să mai imporţi muniţie, însă poţi să imporţi muniţie cum ar fi rachetele anti-tanc, rachetele anti-aeriene, dar nu mergi pe importul de muniţie pentru muniţia de infanterie sau muniţia de artilerie clasică”.
De ce România nu a trimis armament în Ucraina
În același interviu, acesta a lămurit şi o controversă care a apărut în spaţiul public, legată de faptul că România nu apare printre statele care au donat armament important Ucrainei. Este vorba, spune el, de faptul că ucrainenii au solicitat arme de fabricaţie ex-sovietică, altele decât cele pe care le are Armata Română în dotare. Asta pentru că militarii ucrainenii aveau nevoie urgentă de arme cu care sunt familiarizaţi, ei neavând opţiunea şi nici timpul necesar să se adapteze la un alt armament. Pe de altă parte, atunci când unele dintre armele cerute Europei de partea ucraineană se regăseau totuşi în dotarea Armatei Române, acestea erau într-o cantitate insuficientă, a spus generalul în rezervă, Virgil Bălăceanu , care a reprezentat România la Comandamentul NATO de la Bruxelles, fiind totodată şef al Brigăzii Multinaţionale din Sud-Estul Europei.
