O rețea vastă de sate circulare și dreptunghiulare a fost descoperită recent în pădurea amazoniană.
Descoperirea a fost făcută întâmplător cu ajutorul unui elicopter care a survolat deasupra acestei păduri.
Satele circulare au structuri remarcabile, movile alungite fiind așezate în jurul unei piețe centrale, precum limbile unui ceas.
„Aceste movile alungite, atunci când sunt observate de la înălțime, arată ca niște raze de soare, de aceea pot fi numite Sois, cuvântul portughez pentru Soare”, au scris cercetătorii.
Descoperirea face parte dintr-un nou proiect arheologic privind pădurea amazoniană.
În ultimii 20 de ani, arheologii au aflat că regiunea sudică a pădurii găzduia o diversitate de culturi care sculptau terenul și modificau peisajul înainte să ajungă europenii.
Ce sunt „satele cu movile”
În ultimul deceniu, oamenii de știință au descoperit rămășițele așa-ziselor „sate cu movile”, care sunt așezate în cercuri sau dreptunghiuri, fiind conectate prin rețele de drumuri.
Arheologii au folosit o tehnologie de detectare prin lidar (detectare prin lumină). Cu această tehnică, miliarde de lasere emanate de un elicopter au trecut de frunzișul pădurii tropicale și au cartografiat peisajul ascuns.
Datele obținute prin lidar au fost combinate cu datele de la sateliți, astfel dezvăluind 25 de sate circulare remarcabile și 11 sate dreptunghiulare, au spus oamenii de știință. Alte 15 sate cu movile erau într-o stare atât de deteriorată încât nu au putut fi clasificate ca fiind circulare sau dreptunghiulare.
Satele circulare aveau un diametru mediu de 86 de metri, în timp ce cele dreptunghiulare aveau tendința să fie mai mici, cu o lungime medie de 45 de metri. Analizele ulterioare a satelor au dezvăluit că aveau drumuri atent plănuite. Fiecare sat circular avea două „drumuri principale”, care erau îndeajuns de late și adânci, precum și „drumuri secundare” mai mici care duceau la izvoare din apropiere, potrivit Live Science.
„Drumuri late și mereu curate”
Cercetărorii au descoperit că satele sunt la distanțe relativ mici unele de altele, de aproximativ de 4,4 kilometri depărtare.
Modul distinct prin care oamenii indigeni își aranjau satele sugerează că aveau modele sociale specifice pentru organizarea comunităților, au adăugat arheologii. Este posibil ca această configurație să reprezinte chiar Universul.
„Relatările istorice dovedesc ubicuitatea acestor rețele de drumuri în această regiune. Sunt menționate încă din secolul al XVI-lea, iar în secolul al XVIII-lea o populație vastă care locuia în zonă a fost descrisă, având sate conectate prin drumuri late și mereu curate”, mai arată studiul.
