Preşedinta UNJR, judecătoarea Dana Gîrbovan, o pune la punct pe ambasadoarea SUA Kathleen Kavalec, după ce aceasta a imixtionat nepermis în politica penală a României, acuzând aplicarea prescripţiei: “Tip de mentalitate străin statelor democratice … Neagă dreptul cetăţenilor români de a beneficia de aceleaşi instituţii juridice ca şi cetăţenii americani şi cei europeni… Aşa gândeau sovieticii”
Într-o postare pe pagina sa de Facebook, de vineri, 2 iunie 2023, Girbovan cataloghează declaraţia oficialului american drept una şocantă, care devoalează o mentalitate straină statelor democratice, ci una mai degrabă de tip sovietic. De asemenea, şefa UNJR îi aminește ambasadoarei SUA că prescripţia penală există inclusiv în dreptul american, însă prin declaraţia să aceasta neagă dreptul cetăţenilor români de a beneficia de aceleaşi instituţii juridice ca şi cetăţenii americani.
Iată postarea judecătoarei Dana Girbovan:
“Declaraţia ambasadorului SUA Kathleen Kavalec referitoare la instituţia prescripţiei reflectă o mentalitate străină democraţiei şi statului de drept
Într-un interviu acordat G4Media pe data de 1 iunie 2023, referindu-se la problema prescripţiei răspunderii penale, ambasadorul SUA la Bucureşti, Kathleen Kavalec, a declarat că: ‘Un lucru pe care l-am observat eu este o problemă legată de instituţia prescripţiei care este folosită pentru a permite oamenilor care sunt urmăriţi penal să fie liberi pentru că timpul se scurge în urmărirea penală. Înţeleg că s-au făcut unele eforturi pentru a încerca să se corecteze această problemă, dar au existat multe cazuri în care oamenii au folosit acest lucru pentru a evita pedeapsa, iar acest lucru trebuie să se schimbe. Aşadar, ne vom oferi sprijinul, formarea şi asistenţa noastră în oricare dintre aceste domenii pentru a consolida instituţiile şi pentru a consolida capacitatea României de a combate corupţia şi de a o preveni.’
Declaraţia şochează prin mentalitatea pe care o reflecta, străină de valorile occidentale.
În toate statele democratice dreptul statului de a trage la răspundere penală persoanele despre care se presupune că au săvârşit infracţiuni se stinge, dacă acesta nu este exercitat într-un anumit interval de timp.
Termenul de prescripţie este stabilit în funcţie de gravitatea faptelor, existând doar o serie de infracţiuni foarte grave pentru care tragerea la răspundere este imprescriptibilă. În acest mod este realizat echilibrul între interesul general şi cel personal.
Prescripţia răspunderii penale are la bază ideea că, pentru a-şi atinge scopul, acela al realizării ordinii de drept, răspunderea penală trebuie să intervină prompt, cât mai aproape de momentul săvârşirii infracţiunii, întrucât doar în acest fel poate fi realizată prevenţia generală şi cea specială, putând fi astfel creat, pe de o parte, sentimentul de securitate a valorilor sociale ocrotite, iar, pe de altă parte, încrederea în autoritatea legii.
Aceste principii de drept ancestrale se regăsesc atât în dreptul românesc şi european, cât şi în cel american. Ba se regăseau până şi în dreptul sovietic.
Or, prin declaraţia dată, ambasadorul SUA neagă dreptul cetăţenilor români de a beneficia de aceleaşi instituţii juridice ca şi cetăţenii americani şi cei europeni, în baza unor legi clare şi predictibile.
Cetățeanul e nevinovat
Nu e vina cetăţeanului că Statul Roman a fost incapabil să reglementeze, într-un mod previzibil şi clar, instituţia juridică a prescripţiei sau că procedurile judiciare durează uneori nepermis de mult, de aceea este intolerabil că instituţii fundamentale ale dreptului – cum e prescripţia – să fie puse sub semnul îndoielii.
Declaraţia ambasadorului SUA reflectă aşadar un tip de mentalitate străin statelor democratice, ce au în centru omul cu drepturile şi libertăţile lui fundamentale.
Într-un stat de drept democratic, prezumţia de nevinovăţie este sfântă, pentru că, în lipsa acesteia, nimeni nu ar mai avea nici o şansă în fata forţei statului, fiecare cetăţean fiind prezumat ‘ab initio’ vinovat de ceva. Aşa gândeau sovieticii, care făcuseră o doctrină din afirmaţia stalinistă că ‘nu există oameni nevinovaţi, ci numai persoane de care nu ne-am ocupat suficient’.
În statele totalitare, atunci când un cetăţean e acuzat – mai ales de fapte contra statului, proprietăţilor sau instituţiilor sale -, acesta este privit că vinovat, dreptul la apărare fiind iluzoriu.
Aşa era în perioada stalinistă cu procesele spectacol (show trials), unde omul era pur şi simplu strivit de mecanismul infernal al autorităţii statale în aplauzele şi la instigarea presei.
Așa e drept
Toate drepturile procesuale sunt un scut al omului în fața forţei nelimitate a statului şi potenţialului abuz ce derivă din această forţă, de aceea reglementarea lor strictă şi clară este, în realitate, şi o componentă a democraţiei şi statului de drept.
În aceeaşi cheie trebuie înţeleasă şi instituţia prescripţiei penale. În deciziile sale, Curtea Constituţională reia o serie de principii unanim recunoscute de doctrină şi jurisprudenţa, amintite mai sus.
Totodată, în Decizia 297/2018, Curtea explica că: ‘A accepta soluţia contrară înseamnă a crea, cu ocazia efectuării unor acte procedurale care nu sunt comunicate suspectului sau inculpatului şi care au ca efect întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale, pentru persoana în cauză o stare de incertitudine perpetuă, dată de imposibilitatea unei aprecieri rezonabile a intervalului de timp în care poate fi trasă la răspundere penală pentru faptele comise, incertitudine ce poate dura până la împlinirea termenului prescripţiei speciale, prevăzut la art.155 alin.(4) din Codul penal’.
În concluzie, reglementarea clară a termenului de prescripţie, inclusiv sub aspectul modalităţii de întrerupere a acestuia, este o constantă în istorie şi în statele democratice, având rolul, pe de-o parte, de a stimula organele judiciare să îşi îndeplinească atribuţiile în aşa fel încât faptele care constituie infracţiuni să fie identificate şi constatate în timp şi în mod complet, iar drepturile persoanelor vătămate să fie aparate, şi, pe de altă parte, de a proteja acuzaţii prezumaţi nevinovaţi de purtarea stigmatului acuzării pe o perioadă nedefinită de timp.
Este ceva fundamental
Exact această esenţă fundamentală este pur şi simplu desconsiderată de ambasadorul SUA prin declaraţia dată, ce nu face nici o referire la nevoia de legi clare şi predictibile, de echilibru între eficiența anticorupţiei şi respectarea drepturilor omului.
Implicarea ambasadelor în nesfârşita reformă a justiţiei nu a avut că principala grijă consolidarea democraţiei, apărarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, ci acestea acţionează declarat în numele ‘eficienței’, şi, desigur, ‘pentru a consolida instituţiile şi pentru a consolida capacitatea României de a combate corupţia şi de a o preveni’.
Am auzit de multe ori, ca justificare din partea ambasadelor, necesitatea ‘eficienței’ justiţiei din perspectiva intereselor mediului de afaceri, lipsind însă din discursul lor referirile la drepturile şi libertăţile cetăţenilor.
Veșnica reformă
Am avut ocazia de a constata singuri efectele nesfârşitelor ‘reforme’ ale justiţiei, sprijinte de Ambasada Statelor Unite, de alte ambasade sau de Comisia Europeană.
Am ajuns azi cu un sistem de justiţie efectiv pe cota de avarie, cu peste o mie de posturi vacante doar la judecători, un sistem ce nu mai atrage absolvenţii buni şi foarte buni de drept, majoritatea candidaţilor nefiind capabili să obţină nici măcar minima notă şase pentru a deveni magistraţi şi a ocupa posturile vacante.
Pretinsa reformă privind pensiile de serviciu, în plină ofensivă, are toate şansele de a îngropa cu totul orice speranţă că sistemul de justiţie românesc îşi va reveni într-un orizont rezonabil de timp.
În 2016, UNJR trimitea o scrisoare deschisă ambasadorului SUA de la acea vreme, în care arătam că: ‘Administratia justiţiei într-un stat democratic este un proces ce se desfăşoară cu rigurozitate şi strict în limitele legii, cu respectarea tuturor drepturilor şi obligaţiilor procedurale (due process) tocmai pentru a păstra un just echilibru între interesul public şi demnitatea, drepturile şi libertăţile fiecărei persoane. Orice derapaj trebuie punctat şi corectat pentru a preveni erori ulterioare, iar acest lucru se poate face doar analizând obiectiv şi critic această activitate.’
Anticorupția infinită
Sub stindardul luptei anticorupţiei purtate prin protocoale secrete, proceduri neconstituţionale, toleranţă la orice abuz în numele eficienţei cerute de Uniunea Europeană, SUA şi alte state, s-au şubrezit principii şi instituţii fundamentale pentru democraţie şi drepturile omului în România, cu efect direct în pierderea încrederii românilor în UE şi SUA.
Este datoria fiecăruia dintre noi să nu stăm tăcuţi în faţa atacurilor la adresa drepturilor fundamentale şi libertăţilor individuale sau a relativizării importanţei acestora, indiferent dacă ni se pare că ne privesc sau nu.
Orice acceptare a unui compromis atunci când vine vorba despre respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale este un pas spre un stat totalitar, în care omul devine o simplă piesă într-un angrenaj, de care statul se poate dispensa, atunci când nu mai corespunde nevoilor sale.
Recomandarea mea către toţi ambasadorii străini din România este că, înainte de a ne mai da sfaturi despre ‘reforma’ justiţiei, să înţeleagă contextul istoric, să vadă cum s-a făcut justiţie în URSS şi în România în perioada stalinistă, pentru a înţelege deficienţele profunde la nivel de mentalitate democratică cu care ne confruntăm şi în prezent”.
