Dana Deac, dezvăluiri despre lupta cu cancerul. Jurnalista și-a deschis sufletul și a vorbit despre bătălia cu boala nemiloasă, care a recidivat de cinci ori.
„Eram doar eu şi fiul meu, Vlad, şi a trebuit să trecem prin multe într-un timp scurt. El a fost alături de mine şi s-a maturizat brusc. Învăţa pentru bacalaureat şi facultate, când mama lui lăsa şuviţe de păr prin casă de la citostatice. Apoi, el termina masterul, când eu făcusem al patrulea cancer şi atunci l-am simţit în pragul depresiei. Dar el e mult mai înţelept şi mai pragmatic decât mine şi e prietenul meu, nu doar fiul meu. Au fost, însă, şi oameni care m-au părăsit, pentru că nu au ştiut să gestioneze o relaţie cu un bolnav de cancer. Dar nu-i judec, am înţeles că le e greu şi am mers mai departe. Dar, aşa cum au plecat mulţi oameni din viaţa mea, au apărut alţii extraordinari, pe care nu-i cunoşteam, dar care mi-au întins o mână de ajutor. Cu regretata Cristina Ţopescu nu mă intersectasem niciodată, în niciun cerc, dar a fost atât de impresionată de situaţia mea, încât a pornit o campanie de strângere de fonduri şi ei îi datorez un start în a mă vindeca”, a spus Dana Deac pentru okmagazine.ro.
Cum a ajuns la a cincea recidivă: „Nimeni nu m-a prevenit „
Dana Deac, dezvăluiri despre lupta cu cancerul: „Pur şi simplu, am avut nişte neşanse şi nimeni nu m-a prevenit că, de la iradierea pentru sân pot face cancer tiroidian. Dacă mi-ar fi spus cineva de la început, aş fi făcut doar chimioterapie. Şi a trebuit să plec iar din România, pentru că în vară se închide secţia de la Spitalul Parhon şi nu se mai operează. La Istanbul, am stat izolată într-un buncăr, dar am avut condiţii excelente. Am avut la dispoziţie un laptop conectat la internet, mi-am pus muzică simfonică şi m-am odihnit”, a mai spus jurnalista.
„Ştii cât de greu e să te ierţi?”
Întrebată dacă a simţit vreodată că pierde lupta, Dana Deac a spus: „Da, de multe ori, n-ai de unde să ştii cum se termină. Şi aici este de discutat, pentru că nu te lupţi cu cancerul, că nu ai cum, doar negociezi în permanenţă cu el: „Cum ar fi ca tu să mă laşi în pace, să pot să trăiesc echilibrat?“. E ceea ce m-a învăţat psihologul Corina Georgescu, la care am apelat târziu, după al patrulea cancer. Acum îi încurajez pe toţi cei care trec prin asta, inclusiv aparţinătorii, să apeleze la ajutorul unui psiholog. Ni se tot spune să gândim pozitiv, dar noi nu ştim s-o facem, pentru că suntem făcuţi să ne luptăm să supravieţuim. Gândirea pozitivă o înveţi la psiholog. E un travaliu teribil să gândeşti pozitiv, trebuie să elimini o grămadă de frici, trebuie să te iubeşti, să te ierţi. Ştii cât de greu e să te ierţi? Eu nici acum nu m-am iertat cu desăvârşire”.
