În caz de război sau catastrofe naturale, omenirea și-a făcut provizii pentru a reface culturile agricole. Mii se soiuri de plante sunt puse la adăpost la Banca Mondială de Semințe din Norvegia, iar la ultima ceremonie România a depozitat 20 de kilograme de semințe unice de legume, care provin de la Banca de Gene de la Suceava.
Probele trimise de România la Banca Mondială de Semințe sunt extrem de atent colectate și conservate în condiții cu totul și cu totul speciale. „Pe primul loc este fasolea, am trimis 82 de probe, dar cred că 60 şi ceva, aproape 70 erau de fasole. Grâul e pe primul loc, pe locul doi este fasolea.
În ultimul container pe care l-am trimis am avut probe de fasole. 82 de probe, deşi cutia era destul de grea, avea aproximativ 20 de kilograme, majoritatea erau fasole dar mai erau şi alte leguminoase pentru boabe, mazăre, linte, bob, năut cred că o singură varietate”.
„Le-am luat din gospodăriile ţărăneşti aceste seminţe locale pe care oamenii le-au păstrat din generaţie în generaţie”
„Noi de la aceşti mici agricultori să le spunem aşa. Le-am luat din gospodăriile ţărăneşti aceste seminţe locale pe care oamenii le-au păstrat din generaţie în generaţie şi datorită acestui lucru ele s-au adaptat foarte bine la mediu. Am trimis 10% din ce avem păstrat la minus 20 de grade că aceea este rezerva strategică”, a declarat Silvia Străjeru, director Banca de Gene Suceava.
Cum arată Arca lui Noe
Seiful Apocalipsei este amplasat la jumătatea drumului dintre Norvegia și Polul Nord și se află în pământ. Piatra de temelie a seifului care se găsește în arhipelagul Svalbard a fost pusă în anul 2008 și este deschisă doar de trei ori pe an, pentru ca motivele să nu fie expuse la mediul înconjurător. Potrivit datelor oficiale, în Seiful Apocalipsei se găsesc mai mult de de 1,2 milioane de semințe.
Poarta de la intrare menține temperatura constantă în interior
Seiful poate să primească până la 4,5 milioane de eșantioane, care trebuie păstrate la temperatura de minus 18 grade Celsius. Cât privește camerele seifului, acestea se găsesc la 100 de metri în interiorul muntelui. Sub acestea se află un strat de rocă cu o grosime între 40-60 de metri. Cu totul ieșită din comun este poarta de la intrare, care menține în interior o temperatură constantă.
