Cum arată Raiul? „O grădină plină de lumină, de pomi și de flori”. Mărturia preotului care a trecut dintr-o lume în alta.
Părintele Victor Bucur din satul Făgețel, Harghita, a povestit pentru „Formula As” cum a ajuns în Rai. Părintele Bucur e preot de treizeci și șase de ani în satul în care a copilărit. Imediat după terminarea facultății, a petrecut șase ani în parohia de la Izvorul Mureșului, apoi, imediat ce a putut să revină în satul lui, s-a întors.
Moartea tatălui său l-a tulburat profund, căci și-a iubit foarte mult părintele. Părintele Bucur obișnuia să se întrebe mereu „Unde-i Doamne, tata?” Acesta a povestit că, după șapte ani de la moartea tatălui său, a avut parte de o întâmplare miraculoasă.
„De îndată ce am trecut pragul către cealaltă lume, am simțit în inimă o bucurie, o liniște, de nu vă pot explica!”
„S-a întâmplat cam la zece luni de la accidentul meu vascular și la șapte ani de la moartea tatei. Trecuseră șapte ani de la moartea lui, dar mie așa de dor îmi era de el… Mi-aduc aminte că m-am dus în casă și m-am pus în pat. N-am adormit. Știu că m-am rugat din adâncul inimii, cu aceeași dorință care nu m-a părăsit niciodată: «Doamne, cum aș putea eu să-l văd pe tata?».
Și atunci s-a petrecut ceva greu de spus, ca și cum s-ar fi deschis o ușă către un alt spațiu și cineva m-a împins să trec peste pragul ei. Am fost tot timpul conștient. De îndată ce am trecut pragul către cealaltă lume, am simțit în inimă o bucurie, o liniște, de nu vă pot explica! Ceva cu totul deosebit! Ajunsesem într-o grădină plină de lumină, de pomi și de flori, o grădină minunată.
M-am rugat din nou – «Doamne, de l-aș putea vedea pe tatăl meu!». Și-atunci am văzut un grup de oameni îmbrăcați frumos, între care am recunoscut câteva rude din neamul meu care trecuseră la Domnul, câțiva unchi și veri. Pe unii nu i-am recunoscut. Din acel grup s-a desprins tatăl meu. Era așa cum îl știam, arăta la fel, era îmbrăcat cu hainele cu care fusese înmormântat”, a spus părintele Bucur.
„Am trecut dintr-o lume în alta. Și a fost o trecere normală”
Părintele din Făgețel a mai spus că, odată ajuns în Rai, nu ar mai fi vrut să plece. Acesta a mai povestit că trecerea dintr-o lume în alta a fost firească, normală.
„A venit spre mine și m-a întrebat – «Tu ce cauți aici?». Eram atât de fericit, cum nu vă pot spune! Îl aflasem pe tata! Știu că i-am răspuns – «Tată, atât de mult mă bucur că sunt cu tine! Eu de aici nu mai plec!». Mi-a pus mâna pe umăr și mi-a zis: «Tu trebuie să te întorci înapoi, că mai ai de lucru pe pământ. Nu ți-ai terminat treaba!». Și cum mă ținea de umăr, am simțit că mă împinge înapoi, peste pragul acelei uși.
M-am trezit, deodată, în lumea noastră. Stând în pat, încă simțeam apăsarea mâinii tatei pe umărul meu. Aveam o mare durere în suflet, o greutate imensă pe inimă. Nu știu să vă spun limpede, dar când am trecut înapoi, din lumea cealaltă în lumea noastră, am simțit o mare apăsare în tot trupul meu, de parcă mi l-aș fi luat înapoi, deși nu am simțit nicio clipă că sufletul mi-ar fi ieșit din trup.
Știu doar că am trecut dintr-o lume în alta. Și a fost o trecere normală. De parcă ar fi ceva foarte firesc. Când am revenit, am alergat la mama și i-am spus: «Uite, mamă, ce-am văzut! Am trecut dincolo, peste un prag, și m-am întâlnit cu tata!». «Unde l-ai întâlnit?». «Într-o grădină frumoasă!». «Vai, Doamne, de-aș merge și eu acolo, lângă el!» o zis mama””, a mai spus părintele care a fost în Rai.
