Cum a pierdut Manuela Hărăbor rolul principal în „Veronica”? A debutat în actorie la vârsta de 4 ani, în filmul „Veronica” (1972), însă a devenit celebră pentru rolul Siminei din filmul „Pădureanca”, în 1987. Despre ea s-a spus mereu că are cea mai frumoasă privire din cinematografia românească și este actrița cu cei mai frumoși ochi din România.
„Eram foarte încăpățânată”, mărturisește frumoasa actriță într-un interviu pentru VIVA. Aceasta povestește că a fost la un pas să fie aleasă pentru rolul principal, la doar 4 ani. „Doamna Zizi mi-a dat o traistă legată fedeleș în care zdrăngănea ceva. Tot ce trebuia să fac era să desfac legăturile și obiectul-surpriză din traistă putea fi al meu! Am încercat din răsputeri, nu reușeam nicicum.
Nici nu mai eram atentă la motorașul care se auzea, trebuia neapărat să dezleg traista. După un timp, am auzit „Stop! și doamna mi-a spus că s-a terminat și că trebuie să plec, că vor veni și alți copii să facă același lucru. Am crezut că mor, am refuzat să plec, știam că, dacă voi mai sta puțin, voi reuși în cele din urmă să deschid traista și să văd ce era înăuntru. M-au rugat în fel și chip, a intrat tata, spunându-mi că ne vom întoarce mâine, eu nu și nu, până când m-au luat de-o aripă și am ieșit din cameră plângând”, povestește Manuela Hărăbor.
„M-am dus la tata și i-am spus că eu vreau acasă”
Actrița a aflat, peste câțiva ani, chiar de la regizoarea Elisabeta Bostan că nu a fost distribuită în rolul principal din „Veronica”, din cauza încăpățânării sale. „Ani mai târziu, doamna Zizi mi-a mărturisit că motivul pentru care nu m-a distribuit în rolul principal a fost încăpățânarea mea teribilă, că i-a fost teamă că, într-o zi, m-aș putea supăra și i-aș putea spune că eu nu mai vreau să filmez și că plec acasă.
Lucru dovedit de două ori, ceva mai târziu, în timpul filmărilor. Prima dată la secvența de început, în dormitorul căminului, când ne cânta Smaranda și intra doamna educatoare. Stăteam în pat cu Veronica și cu o altă fetiță și, la un moment dat, s-a deschis ușa și cineva din echipă a aruncat o rață care s-a zburătăcit direct spre mine. Am tras așa o sperietură, că m-am dus la tata și i-am spus că eu vreau acasă.
A doua oară, filmam cu câțiva copii și cu Margareta Pâslaru. Trebuia să cântăm și eu nu prea țineam ritmul, fiind și cea mai mică dintre ei, și îi încurcam pe toți. Am fost dată afară. Ce rușine am simțit numai eu știu. Am început să plâng în hohote și am jurat că plec de acolo și că nu mă mai întorc niciodată. Au trebuit multe rugăminți, multe îmbrățișări și promisiuni din partea lui Zizi să mă convingă să mă întorc pe platou”, a spus actrița.
