Milioane de români au ieșit în Piața Universității într-o serie de proteste, lupte de stradă și demonstrații desfășurate în România, între 16 și 25 decembrie 1989. Zile triste în care s-au luptat pentru libertate. Printre aceștia s-a numărat și jurnalistul Răzvan Savaliuc care pe atunci doar 22 de ani.
Jurnalistul Răzvan Savaliuc a fost prezent la scene care astăzi a devenit istorie. Jurnalistul a povestit pentru DC News cum a decurs ziua de 21 decembrie 1989. De asemenea, ne-a vorbit și despre cum a influențat participarea sa la Revoluție cariera de jurnalist.
Jurnalistul a trăit clipe de groază. El spune că a ieșit în stradă ca alte sute de tineri în Piața Universității care își strigau revolta împotriva îngrădirilor impuse de regimul comunist. La scurt timp, a realizat că se trăgea în plin. Ceaușeștii au dat ordin de tragere de avertisment cu muniție de război. Tinerii nu a fugit, pentru că nimeni nu credea că cineva va avea curajul să tragă în plin, dar totul s-a schimbat.
Cum a influențat Revoluția cariera unui jurnalist. Răzvan a avut noroc. El s-a aflat printre puținii români care au reușit să scape neîmpușcați sau arestați.
Redăm o parte din interviul acordat de Răzvan Savaliuc celor de la DC News despre Revoluție:
Cum ați trăit Revoluția?
„În seara de 21 decembrie 1989, ca reacție la mitingul ad-hoc împotriva lui Ceaușescu, am ieșit ca și alte sute de tineri în Piața Universității să ne strigăm revolta împotriva îngrădirilor impuse de regimul comunist: cenzura libertății de exprimare, a programelor de televiziune, interzicerea de a pleca în străinătate, sărăcia din magazine, politica mincinoasă și multe altele. Un asemenea protest era ceva de neimaginat pentru acele vremuri în care populația nemulțumită de regimul comunist era terorizată de Miliție și Securitate. Dar sutelor de tineri care ne aflam acolo nici că ne păsa, întrucât aveam nebunia specifică tinereții și ne doream libertatea de a avea acces la tot ce ni se interzicea”, spune Răzvan Savaliuc.
V-a fost teamă vreun moment în acele clipe?
„Aveam 22 de ani. Nu am simțit niciun moment teama că voi avea de suferit pentru că era prima dată în viață când mi s-a ivit prilejul de a protesta. M-am aflat în prima linie de la baricada de la Intercontinental formată din autovehicule incendiate, unde până după orele 23.00 am aruncat cu tot ce ne cădea în mână în cordoanele de militari mobilizate la intrările în piață. La 23.30 s-a dat ordin de tragere de avertisment cu muniție de război. S-au tras mii de cartușe peste capetele manifestanților, în plan înclinat la 45 de grade, dar nimeni nu a fugit, pentru că nimeni nu credea că cineva va avea curajul să tragă în plin”, mai spuneRăzvan Savaliuc.
„La 23.45 câteva tancuri și TAB-uri uri au spulberat în mare viteză centrul baricadei traversând piața, călcând peste oameni. Mă aflam în latura primei linii dintre Restaurantul Dunărea. Imediat după blindate, linia de militari dintre străzile Batiștei și Ion Câmpineanu a pornit spre centrul pieței trăgând înspre manifestanți. Aveam pregătire militară întrucât abia terminasem 1 an și 4 luni de armată și am realizat că se trăgea în plin. A tras Armata. Unii militari mai cu inimă pe deasupra, alții cu sânge rece în manifestanți. Am realizat că se trage de-adevăratelea când am văzut primele gloanțe ricoșând cu scântei în asfalt și am văzut primii oameni căzând în jurul meu. În locul în care mă aflam ar fi trebuit să fiu împușcat, însă sorții mi-au fost favorabili”.
Cum ați scăpat cu viață?
„Am fost printre puținii care au reușit să scape neîmpușcați sau arestați, întrucât am spart geamul unei cofetării și am ieșit prin spatele ei în curtea interioară a blocului Dunărea, unde alături de alții care m-au urmat ne-am refugiat într-o scară de bloc, într-un apartament de la etajul 4, unde un locatar a avut curajul să ne deschidă. După o oră, de frică, locatarul ne-a dat afară și ne-am refugiat pe terasa de pe blocul Dunărea de unde am văzut toată piața… zeci de corpuri umane zăcând în bălți de sânge prin toată piața. Unii mai mișcau… printre ei milițienii care îi scuipau și loveau cu picioare, îi luau de pe jos și îi aruncau unul peste alții în dube albastre Aro de Miliție…”, povestește Răzvan Savaliuc.
