Actual

Croația admisă. Ciprian Ciucu, supărat pe Austria: „Suntem în bancul în care iepurele este luat la bătaie de urs că nu are șapcă”

ciucu

Croația a fost admisă în Schengen, transmit deja agențiile străine de presă. România, Nu, fiindcă s-au opus Austria și, pe ultima sută de metri, și Olanda. Olandezii au votat negativ fiindcă România și Bulgaria sunt la pachet și nu sunt de acord cu admiterea Bulgariei.

Ciprian Ciucu, președintele PNL București și primar al Sectorului 6, a fost un politician care s-a bătut pentru admiterea României în spațiul Schengen în trecut. Acum e supărat și nervos pe decizia și șantajul Austriei de ultim moment. Și, în această dimineață, și-a așternut opinia despre cele întâmplate de-a lungul vremii pe pagina lui de Facebook.

„Aduc acum în discuție o perspectivă uitată”

„Am stat mult să mă decid dacă să scriu această postare și uite că o fac. În acești ultimii ani sunt asociat temelor locale, vieții de zi cu zi, și celor mai mulți dintre voi vi se va părea surprinzător sau poate neserios că „are și Ciucu ceva de zis pe #Schengen„.

Cu toate acestea, sunt singurul care a scris în urma cu cca. 8-10 ani 3 evaluări independente și în profunzime pe tema Schengen publicate și prezentate în conferințe internaționale.

Am dat interviuri, am întors-o pe toate fețele, am fost critic cu Guvernul, iar ministrul de interne (merituos, efortul a fost formidabil) de atunci a dat comunicate care să îmi contrazică parțial concluziile. Deci, eu aduc acum în discuție o perspectivă uitată, poate ajută. Iar rapoartele mele de evaluare se găsesc on-line.

Și o spun cu durerea unui filoeuropean, euroatlantist, incurabil: câteva state membre au avut un comportament cu care ar trebui să le fie rușine. Olanda, Franța, partial (și de scurtă durată) Germania și acum Austria. Detaliez.

  1. Tratatul de aderare prevedea îndeplinirea unor condiții strict tehnice. Pentru asta UE ne-a creat un fond de 600 de milioane de euro pentru a ne pregăti (investii în aparatura la frontiere, MAI si trainguri). Ne-au verificat la sânge si am trecut examenele grupului SCH-EVAL.

Si uite o informație uitată: pe lângă cele 600 de milioane de euro, Romania a mai pus si ea încă pe atâta la pregătiri, incă 600 de mil. euro, deci bine peste un miliard, care s-au dus la firme Franceze și Germane, în special EADS.

  1. Olanda și Franța au adus conotații politice, ÎN AFARA TRATATULUI, si au legat artificial tema Schengen de MCV, reforme in justiție – Olanda și de situația romilor – Franța. Cu acordul neexplicit al Germaniei.

Si au baleat așa de la Consiliu JAI la Consiliu JAI, până la criza migrantilor (2014-2015) când nu puteai nici macar sa pui tema în discuție. Apoi a urmat primul război din Ucraina, apoi Dragnea cu OUG13, apoi pandemia, si am ajuns la 15 ani (!!!) de la aderare, ca un stat membru fără argumente, Austria, să se joace cu nervii noștri. Pentru că pot. Un arbitrariu rușinos.

Ciprian Ciucu, supărat pe Austria: „Suntem în bancul în care iepurele, este luat la bătaie de urs că nu are șapcă”

Asist cu o ușoară lehamite (de aceea mă și exprim) la o autoflagelare a unora, cum ca nu suntem buni de nimic, cum că asta merităm, cum că e de vină X sau Y, în timp ce ei sunt nepătați. Am fost dintre cei cărora le-a surâs ideea de a lega Schengen de MCV pentru câțiva ani pentru a impulsiona reforma in justiție. Dar acum, la 11 ani dupa anul 2011, cel in care ar fi trebuit să fim primiți in Schengen, vă spun cu un enorm regret:

Am stat mult să mă decid dacă să scriu această postare și uite că o fac. În acești ultimii ani sunt asociat temelor locale, vieții de zi cu zi, și celor mai mulți dintre voi vi se va părea surprinzător sau poate neserios că „are și Ciucu ceva de zis pe #Schengen„.

Cu toate acestea, sunt singurul care a scris în urma cu cca. 8-10 ani 3 evaluări independente și în profunzime pe tema Schengen publicate și prezentate în conferințe internaționale.

Am dat interviuri, am întors-o pe toate fețele, am fost critic cu Guvernul, iar ministrul de interne (merituos, efortul a fost formidabil) de atunci a dat comunicate care să îmi contrazică parțial concluziile. Deci, eu aduc acum în discuție o perspectivă uitată, poate ajută. Iar rapoartele mele de evaluare se găsesc on-line.

Și o spun cu durerea unui filoeuropean, euroatlantist, incurabil: câteva state membre au avut un comportament cu care ar trebui să le fie rușine. Olanda, Franța, partial (și de scurtă durată) Germania și acum Austria. Detaliez.

  1. Tratatul de aderare prevedea îndeplinirea unor condiții strict tehnice. Pentru asta UE ne-a creat un fond de 600 de milioane de euro pentru a ne pregăti (investii în aparatura la frontiere, MAI si trainguri). Ne-au verificat la sânge si am trecut examenele grupului SCH-EVAL.

Si uite o informație uitată: pe lângă cele 600 de milioane de euro, Romania a mai pus si ea încă pe atâta la pregătiri, incă 600 de mil. euro, deci bine peste un miliard, care s-au dus la firme Franceze și Germane, în special EADS.

  1. Olanda și Franța au adus conotații politice, ÎN AFARA TRATATULUI, si au legat artificial tema Schengen de MCV, reforme in justiție – Olanda și de situația romilor – Franța. Cu acordul neexplicit al Germaniei.

Si au baleat așa de la Consilil JAI la Consiliu JAI, până la criza migrantilor (2014-2015) când nu puteai nici macar sa pui tema în discuție. Apoi a urmat primul război din Ucraina, apoi Dragnea cu OUG13, apoi pandemia, si am ajuns la 15 ani (!!!) de la aderare, ca un stat membru fără argumente, Austria, să se joace cu nervii noștri. Pentru că pot. Un arbitrariu rușinos.

Asist cu o ușoară lehamite (de aceea mă și exprim) la o autoflagelare a unora, cum ca nu suntem buni de nimic, cum că asta merităm, cum că e de vină X sau Y, în timp ce ei sunt nepătați.

Am fost dintre cei cărora le-a surâs ideea de a lega Schengen de MCV pentru câțiva ani pentru a impulsiona reforma in justiție. Dar acum, la 11 ani dupa anul 2011, cel in care ar fi trebuit să fim primiți in Schengen, vă spun cu un enorm regret, suntem în bancul in care iepurele (noi), este luat la bătaie de urs (arbitrariul unor State Membre) că nu are șapcă.

Nu mai merge așa! Să punem fratilor in fiecare Consiliul JAI tema pe agendă, de fiecare dată, pana se plictisesc să dea explicații! Și să îi dăm în judecată la Curtea Europeană de Justiție pentru că este dreptul nostru constituțional, agreat prin Tratamentul de Aderare!

P.S. Fenta asta cu amânarea discuției pentru un nou Consiliu JAI, eu am mai văzut-o de vreo câteva ori”.