Se spune că toate drumurile duc la Roma și după cum vedem, în materialul de astăzi, este perfect adevărat.
Comorile recuperate, după jaf sau pierdere, poposesc la Roma, într-un nou muzeu. Care este drumul lor mai departe
Muzeul de Artă Salvată, pentru că despre acesta este vorba, prezintă antichități care au fost, anterior, jefuite sau pierdute, în timp. Aceste bunuri de valoare inestimabilă poposesc aici, la acest muzeu, înainte de a se întoarce la instituțiile din regiunile de unde au fost luate.
Museo dell’Arte Salvata, în traducere Muzeul de Artă Salvată, a fost inaugurat luna trecută.
Numele muzeului de artă salvată este un termen foarte larg, vast, pentru că locația dată va prezenta nenumăratele moduri prin care operele de artă pot fi salvate – de hoți, din molozul cutremurelor și al altor dezastre naționale, din epavele antice din Marea Mediterană sau din ravagiile timpului de către restauratorii experți italieni.
Ministrul italian al culturii, Dario Franceschini, a declarat la inaugurarea muzeului că acesta va „arăta lumii excelența muncii” italienilor, în toate domeniile menționate anterior.
Prima expoziție a muzeului – care va fi deschisă până la 15 octombrie – se concentrează pe recuperarea operelor de artă jefuite și aduce un omagiu echipei de poliție din Italia care se ocupă cu furtul operelor de artă, respectiv Comandamentul carabinierilor pentru protecția patrimoniului cultural.
Polițiștii de aici sunt cei care au returnat în Italia mii de opere de artă, contracarând în mod eficient „piața neagră a artefactelor arheologice„, fapt menționat pe un panou expus la vedere.
Aproape 100 de piese – vase și sculpturi greco-romane și chiar monede datând din secolul al VII-lea până în secolul al III-lea î.Hr. – sunt expuse aici, la muzeu. Ele se află într-o sală cavernoasă construită ca parte a Băilor lui Dioclețian și care este, acum, anexată la Muzeul Național Roman.
Șederea acestor artefacte și obiecte vechi, cu iz istoric, va fi ceva asemănător cu un popas, în expoziția de aici.
De ani de zile, politica ministerului italian al culturii a fost aceea de a returna sau repatria, după caz, artefactele recuperate muzeelor cele mai apropiate de situl de unde au fost probabil jefuite. Acesta este un proces care, uneori, poate implica deducții dificile, având în vedere natura clandestină a săpăturilor, uneori neidentificate cu ușurință.
Unde merg, mai departe, obiectele care staționează o perioadă la muzeu
După efectuarea investigațiilor, obiectele trebuie să revină la ”casa” lor, oricare ar fi ea, persoană fizică, instituție de stat sau privată. De exemplu, atunci când statuia din secolul al II-lea d.Hr. din marmură, jefuită, a lui Vibia Sabina, soția lui Hadrian, a fost cedată de Muzeul de Arte Frumoase din Boston, în 2006.
Ulterior, aceasta a fost returnată la vila sa din Tivoli (deși în prezent este expusă temporar la Roma, expusă de Camera de Comerț), se arată într-un reportaj New York Times. Sarcina de a stabili unde ar trebui să se întoarcă artefactele din acest nou muzeu va reveni unei echipe de arheologi și experți.
Obiectele de aici sunt tratate ca niște ”bolnavi”, pentru că sunt ”tratate” cu delicatețe și ”extrenate”, spre locurile lor de baștină perfect vindecate.
„Mă gândesc la acest muzeu ca la un muzeu al artei rănite, pentru că operele expuse aici au fost private de contextele lor de descoperire și de apartenență„, a declarat, pentru NYT, Stéphane Verger, directorul Muzeului Național Roman, sub a cărui supraveghere, dar și coordonare, se află noul muzeu.
Foto: captura foto NYT (deschidere)/ Muzeul Roman (interior)
