Ciorba noastră a la grec, bazată pe pui, se trage din supa “avgolemono” a grecilor, chiar dacă aceștia, tradițional, o preparau cu carne de miel sau ied.
Dar, la rândul lor, se pare că și grecii au preluat acest preparat din bucătăria iberică și evreiască.
“Avgolemono” și ”Agristada”
Bazată pe gălbenuș de ou și suc de lămâie, supa “avgolemono” seamănă foarte mult cu sosul agristada, denumit „piatra de temelie a bucatariei sefardice (evrei de rit spaniol)”.
În plus, versiunea sefardică a acestui sos, cunoscută sub numele de “sopa de huevos y limon” (supă de ouă și lămâie), este modalitatea tradițională de a celebra sărbătoarea “Yom Kippur” de către evreii din Turcia, orașul port grecesc Salonic și din statele balcanice.
“Agristada”, la fel ca multe alte preparate din bucătăria evreiască, s-a născut din necesitate, în special din cauza restricțiilor legilor dietetice kosher. Mai exact, evreilor le era interzis să folosească lactate în sosuri care conțin produse din carne, așa că bucătarii sefardici din Spania – acum sute de ani – au inventat un sos care se baza pe ou ca agent de îngrosare.
FOTO ronitpensowordpress.com
Înainte ca citricele să fie cultivate pe scară largă în Europa, în Evul Mediu, verjus (un lichid puternic acid, obtinut din presarea strugurilor necopti) era folosit pentru a da supei aroma sa acră.
Însă după secolul al X-lea, când lămâile au devenit populare în jurul Mediteranei, sucul de lămâie a înlocuit verjus în prepararea supei agristada.
Când evreii iberici au fost expulzați din Spania în timpul inchiziției, ei au adus agristada cu ei în timp ce călătoreau spre destinații din Imperiul Otoman-Turcia modernă, statele balcanice și Grecia.
Deja, preparatele otomanilor conțineau condimente acrișoare: prune acre, rodii și portocalele amare. Erau toate ingredientele obișnuite în bucătăria turcească din secolul al XV-lea. La momentul respectiv, exista chiar și o carte de bucate otomană foarte veche, în care era un capitol întreg destinat preparatelor acre.
Deci, nu este surprinzător faptul că “agristada”, cu savoarea sa de lămâie, a devenit parte a bucătăriilor grecești și turcești.
În concluzie, „strămoșeasca” noastră “ciorbă de pui a la grec”, supa “agristada” s-a transformat, de-a lungul secolelor, în “avgolemono”.
FOTO thespruceeats.com
Practic, “avgolemono” este omniprezent în bucataria greacă, unde este servită cu dolme (sarmale) și legume, cum ar fi anghinare, precum și cu mâncăruri cu pește și carne. Sosul avgolemono este folosit și pentru îngroșarea supelor și tocănițelor făcute cu bulion, iar multe dintre acestea conțin orez și carne, potrivit curierulnational.ro
FOTO m.facebook.com
FOTO m.facebook.com
