În cadrul a două studii de referință, cercetătorii au folosit instrumente genomice de ultimă generație pentru a investiga potențialele efecte ale expunerii la radiațiile ionizante, din accidentul de la centrala nucleară de la Cernobîl, asupra sănătății.
Unul dintre studii nu a găsit nicio dovadă că expunerea părinților la radiații a dus la modificări genetice transmise copiilor. Cel de-al doilea studiu a analizat modificările genetice ale tumorilor în cazul persoanelor care au dezvoltat cancer tirodian după expunerea la radiații în copilărie sau ca fetuși, potrivit sciencedaily.com.
Cernobîl. Radiații nocive pe termen lung. Ce se întâmplă acum?
Accidentul de la Cernobîl a expus milioane de oameni din regiunea înconjurătoare la contaminanți radioactivi. Studiile au furnizat o mare parte din cunoștințele de astăzi despre cancerele cauzate de expunerea la radiații din accidentele centralei nucleare. Noua cercetare se bazează pe această fundație folosind secvențierea ADN-ului de nouă generație și alte instrumente de caracterizare genomică pentru a analiza biospecimenele de la persoanele din Ucraina care au fost afectate de dezastru.
Constatările studiilor au fost publicate în revista Science, în jurul aniversării a 35 de ani de la dezastrul nuclear.
În cadrul primului studiu au fost analizate genomurile complete ale 130 de persoane, născute între anii 1987 și 202 și ale celor 105 perechi mamă-tată. Unul sau ambii părinți au fost fie lucrători care au contribuit la curățarea locului accidentului, fie locuitori din imediata apropiere a centralei. Fiecare părinte a fost evaluat pentru expunerea prelungită la radiații ionizante, care ar fi putut apărea în urma consumului de lapte contaminat.
Oamenii de știință au analizat, de asemenea, genomul copiilor deveniți adulți pentru a observa dacă există o creștere a unui anumit tip de schimbare genetică moștenită, cunoscută sub denumirea de „mutație de novo”. Mutațiile de novo sunt modificări genetice care apar în mod aleatoriu în gameții unei persoane (spermatozoizi sau ovule) și pot fi transmise descendenților lor, fară a fi observate la părinți.
Cercetătorii au folosit secvențiera generației următoare pentru a analiza modificările genetice
Pentru gama expunere la radiații experimentate de părinți în cadrul studiului, nu au existat dovezi privind o creștere a numărului sau tipurilor de mutații de novo, la copiii lor, născuți după 46 de săptămâni până la 15 ani după accident. Numărul de mutații de novo observate la acești copii a fost similar cu cel al populației generale, cu caracteristici comparabile. Constatările sugerează astfel că expunerea la radiațiile ionizante din accident a avut un impact minim asupra sănătății generației ulterioare.
În cel de-al doilea studiu, cercetătorii au folosit secvențiera generației următoare pentru a analiza modificările genetice ale cancerelor tiroidiene, care s-au dezvoltat la 359 de persoane expuse în copilărie sau in utero la radiații ionizante, eliberate în accidentul nuclear de la Cernobîl, și la 81 de persoane neexpuse, născute la mai bine de nouă luni după accident. Un risc crescut de cancer tiroidian a fost unul dintre cele mai importante efecte adverse asupra sănătății, observate după accident.
Acest studiu subliniază importanța unui anumit tip de deteriorare a ADN-ului. Asocierea dintre aceste deteriorări și expunerea la radiații a fost mai puternică pentru copiii expuși la vârste mai mici. Rezultatele sugerează că aceste deteriorări permit dezvoltarea cancerelor tiroidiene. Aceste descoperiri oferă o bază pentru studii ulterioare ale cancerelor induse de radiații, atât în funcție de doză, cât și de vârstă.
