Cerere CNSAS, piața financiar bancară se va zdruncina dacă informația se va confirma. Răsuflarea știrii că CNSAS a cerut Curții de Apel București să constate statutul de colaborator al fostei Securități de către o persoană din Conducerea BNR a dus pe toată lumea cu gândul la guvernatorul Mugur Isărescu.
Dosarul de colaborator al Securității fiind în arhiva CNSAS de foarte mult timp și diverse persoane au afirmat că acesta ar fi colaborat cu securitatea. Vă putem spune, conform lui Dan Andronic, un cunoscător al activității CNSAS, că ”Dosarul Manole” era extrem de cunoscut printre cercetătorii Consiliului.
Acesta afirmă că atunci când a solicitat să aibă acces la dosar, prima reacție a fost: ”Îți dăm orice să vezi, dar te rog nu ni-l cere pe ăsta”.
”Bineînțeles că l-am cerut, însă nici până în ziua de azi nu l-am primit. În 2017 a fost publicat de România liberă, care suținea că pe vremea în care era angajat la Institutul de Economie Mondială, o instituție fațadă a securității, acesta fusese ofițer deplin conspirat la 0195, indicatorul Centrului de informații externe.” a scris Dan Andronic
Reprezentanţii Direcţiei Comunicare din BNR au spus, la data respectivă (2017), că răspunsul Guvernatorului Băncii Centrale la aceste acuzaţii a fost dat în cadrul unui interviu publicat în Jurnalul Naţional.
În interviul respectiv, şeful BNR arată: „Activitatea mea de dinainte de 1989 este arhicunoscută. Am lucrat timp de 17 ani într-un singur loc, la Institutul de Economie Mondială. (…); Institutul avea într-adevăr o poziţie specială în epocă. De exemplu, avea acces direct la fluxul Reuters, pentru a accesa preţuri, evoluţii de cursuri valutare, ştiri din economia mondială etc. Analizele cercetătorilor pe baza acestor date ajungeau pe canale specializate la instituţiile abilitate, la Ministerul Comerţului, la Guvern, inclusiv pe masa lui Ceauşescu. Având în vedere importanţa şi destinaţia acestora, era precizat cu iniţiale numele tuturor celor care participau la redactarea materialelor, de la analist la dactilografă. Din acest motiv, probabil, au apărut, şi continuă să prezinte interes şi astăzi, întrebările legate de activitatea IEM. (…)
Când am devenit prim-ministru, am cerut explicit să se analizeze activitatea institutului. Concluzia acelei analize a fost una clară: că nu e vorba de aşa ceva! Este adevărat că statutul neconvenţional al IEM impunea salariaţilor o anumită rigoare. Cu atât mai mult, cu cât am avut multe întâlniri în acea perioadă cu cercetători, cu jurnalişti străini, cu diplomaţi, şi am plecat de mai multe ori în străinătate. Desigur, cu acceptul, aşa cum era atunci, al instituţiilor statului. Şi cu referinţe pe care angajaţii le scriau între ei ca garanţii reciproce. Colectivul nostru era foarte unit în jurul personalităţii academicianului Costin Murgescu. Orice eventuală altă aşa-zisă referinţă nu poate fi decât un prefabricat, aşa cum au fost multe pe această temă, din 1989 încoace. În 27 de ani, tot ce se făcea acolo a fost verificat şi răsverificat. Aşa că eventualele insinuări, care pot apărea, nu pot fi decât noi episoade din lunga listă de strădanii de a fi acuzat cu orice preţ de către aceiaşi oameni care şi-au făcut un subiect cotidian din persoana mea”.
