În Deșertul Danakil din Etiopia se află depresiunea Danakil, considerată zona populată cu cele mai ridicate temperaturi de pe planetă. Aceasta este supranumită, de către National Geographic, ”Locul cel mai nemilos de pe Pământ”.
Depresiunea cuprinde teritoriul Dallol, un sit de minerit izolat, accesibil doar călare pe cămilă.
În bazin locuiesc oamenii Afar, care de-a lungul anului suportă temperaturi medii de 35 de grade Celsius, deși temperaturile pot ajunge și la 62 grade Celsius.
Teritoriul Dallol este situat la 121 de metri sub nivelul mării și primește mai puțin de 200 de milimetri de ploaie pe an. De asemenea, acesta este incredibil de cald, temperaturile fluctuând foarte puțin de-a lungul anului.
Cu ceva timp în urmă, respectiv în anii ’60, o companie minieră americană a coordonat un sondaj geologic în Danakil, iar echipa a înregistrat în Dallol temperatura medie record de 96 grade Fahrenheit (35 grade Celsius). Totuși, în mod frecvent, temperatura maximă zilnică depășește 115 grade Fahrenheit (46 grade Celsius).
Zona populată cu cele mai ridicate temperaturi din lume
Depresiunea Danakil, aflată la aproximativ 100 de metri sub nivelul mării, conține rocă roșie, câmpuri de sulf și depozite de sare. Referitor la sare, geologii sunt de părere că aceasta s-a depozitat treptat de-a lungul timpului, pe măsură ce Marea Roșie a inundate, în mod regulat, regiunea. Căldura extremă din deșert a vaporizat apele, lăsând în urmă doar sarea.
Sarea înseamnă bani
În depresiunea Danakil, sarea înseamnă bani,, pentru că întreaga economie depinde de minerit și de comerțul cu minerale.
Pentru a tăia, împacheta și livra sarea din bazin, minerii folosesc metode tradiționale:
- caravane cu cămile,
- pickhammere,
- frânghii.
Iar, munca în această depresiune presupune multe riscuri, întrucât căldura îi poate ucide pe muncitorii nepregătiți, iar un cutremur poate despărți pământul în două și înghiți cămilele.
Danakil, ”Poarta spre Iad”
Din orice direcție s-ar merge, călătoria până la Dallol este lungă și anevoioasă. Iar, potrivit localnicilor, această zonă este comparată cu ”Poarta spre Iad”, și asta pentru că nu există drumuri, iar împrejurimile Deșertului Danakil fac ca trecerea să fie extrem de dificilă.
Din cel mai apropiat centru populat, călătoria pe cămilă poate dura chiar și o zi.
Pericolele din depresiunea Danakil
În Danakil, munții se deschid unei zone plane întinse, aparent fără sfârșit în toate direcțiile. Pe măsură ce se parcurg distanțe, sub lumina orbitoare a zilei, o colină mare cafenie se întrezărește undeva în zare, iar din valul de căldură apare baza unui vulcan. Dar, în același timp, odată ce se înaintează, frumusețea crește odată cu pericolul. Iar, o crustă subțire acoperă piscine de acid colorat, fiecare bolborosind pe rând la suprafață prin unul dintre numeroasele izvoare fierbinți.
Printre pericolele din zonă se numără:
- șuvoaiele de sulf,
- furtunile de nisip, denumite de localnici ”amenințarea focului”, potrivit europafm.ro.
