Justiția internațională are la bază precedente. Curtea Europeană funcționează pe bază de logică și analiză. România încă mai caută modele. Dar atâta timp cât suntem într-un spațiu comunitar european, trebuie să ne supunem normelor de drept ale comunității.
CEDO desființează procedura condamnărilor pe baza denunțurilor. România, obligată să plătească
Printr-o simplă observație a situației în justiția europeană, se poate vedea că declarațiile martorilor denunțători, care stau la baza multor decizii judecătorești în România, nu mai sunt suficiente pentru condamnare. Și explicăm de ce anume este așa și nu altfel.
Concret, există un precedent: În cazul Gal contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) stabilește fără tăgadă că neaudierea unui martor denunțător afectează ”în mod semnificativ dreptul la apărare”. Și se dă ca exemplu în persoana lui ”C.M care nu a fost audiat niciodată de instanțe și nicio confruntare nu a avut loc”.
Acest dosar a fost în lucru la procurorul Ciprian Man și a condus la excluderea din magistratură a unui alt procuror, Virgil Gavra, la cererea lui Codruța Kovesi, se arată într-un amplu material al luju.ro.
O prevedere din Convenția Europeană a Drepturilor Omului
Condamnările care au fost date în baza unor denunțuri făcute doar în fata procurorilor de persoane care ulterior nu mai sunt chemate în instanță pentru a fi audiate și confruntate cu părțile reprezintă o încalcare a articolului 6 din Conventia Europeană a Drepturilor Omului privind dreptul la un proces echitabil și „afectează în mod semnificativ dreptul la apărare”.
Principul egalității ”armelor” încălcat
Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CEDO), în Hotărârea pronunțată la data de 30 august 2022 în cauza Gal contra României, a scris negru pe alb că judecătorii români nu au oferit garanțiile unei „proceduri contradictorii”, afectând principiul „egalitătii armelor”, atunci când au decis condamnarea Marianei Gal (soția fostului prim-procuror al Parchetului de pe lângă Tribunalul Bihor Virgil Gavra), pentru presupuse infracțiuni de complicitate la trafic de influență, întemeiându-și soluția doar pe „o nouă interpretare a majorității mărturiilor și probelor, fără audierea tuturor martorilor și cu respingerea cererilor”.
Din punctul de vedere judecătorilor europeni este inexplicabil juridic și următorul fapt, menționat în Hotărârea pronunțată de CEDO:
În cauza Gal contra României, Curtea de Apel Cluj (instanța care a schimbat achitarea dispusă de Tribunalul Cluj într-o condamnare de 3 ani cu suspendare pentru „complicitate la trafic de influență”) a refuzat audierea publică a martorului denunțător – despre care însăși instanța reținuse că a fost transformat de DNA în informator, declarațiile fiind „făcute în schimbul unei promisiuni din partea anchetatorilor” – precum și prin audierea înregistrarilor prezentate în fața procurorilor DNA.
Interesant este și faptul că pe parcursul derulării cazului la CEDO , martorul denunțător al Gal tocmai părăsise România și stătea liniștit în Irlanda, timp în care justiția română nu făcea altceva decît să îi trimită scrisori care niciodată nu ajungeau la destinatar.
Prin urmare, decizia CEDO era evidentă: statul român bun de plată
CEDO a constatat ca neaudierea martorului denunțător în fața instanței și refuzul judecătorilor de a readministra probele în apel reprezintă o încălcare a art. 6 privind dreptul la un proces echitabil din Convenția CEDO, motiv pentru care au decis Condamnarea României, urmând ca statul român să platească 6.000 euro cu titlu de prejudiciu moral si 3.000 euro cu titlu de cheltuieli către Mariana Gal.
Acțiunea procurorului Ciprian Man, dovedită a fi ilegală, a fost demascată la CEDO.
De asemenea, documentul oficial ce reprezintă inclusiv decizia Curții poate fi citită în întregime aici.
