Diplomații se tem că Teheranul ar putea contribui la refacerea stocurilor de rachete epuizate ale Moscovei. China și Rusia se află în discuții secrete avansate cu Iranul pentru a reaproviziona Republica Islamică cu un compus chimic cheie folosit pentru a propulsa rachete balistice, spun diplomați familiarizați cu această chestiune. Aceasta ar fi o mișcare care ar marca o încălcare clară a sancțiunilor ONU și ar putea ajuta Moscova să își refacă stocul epuizat de rachete.
Teheranul a purtat negocieri concomitente cu oficiali și entități controlate de guverne din ambele țări, inclusiv cu producătorul rus de stat de produse chimice FKP Anozit, pentru a achiziționa cantități mari de perclorat de amoniu, sau AP, principalul ingredient din propulsoarele solide folosite pentru a alimenta rachetele, au declarat diplomații, care au solicitat anonimatul pentru a discuta informații confidențiale.
Ce vrea Iranul să cumpere de la Beijing?
La Beijing, diplomatul iranian, Sajjad Ahadzadeh, care îndeplinește funcția de „consilier tehnologic” al Teheranului în China și în regiunea mai largă, a condus discuțiile pentru achiziționarea de AP, potrivit diplomaților familiarizați cu această chestiune. Diplomații au spus că nu știu însă ce companii chinezești au fost implicate.
Cantitatea exactă de AP pe care Iranul încearcă să o achiziționeze nu este clară, dar diplomații familiarizați cu planurile sale estimează că ar fi suficientă pentru a construi mii de rachete, inclusiv racheta Zolfaghar, care are o rază de acțiune de 700 de kilometri și care a fost folosită atât de Iran, cât și de reprezentanții săi în Orientul Mijlociu în ultimii ani. Dacă acordul va fi aprobat, unele dintre aceste rachete ar putea ajunge să fie desfășurate împotriva Ucrainei, au declarat diplomații.
Iranul a furnizat Rusiei așa-numitele drone kamikaze pe care le-a folosit pentru a ataca ținte civile ucrainene și, de asemenea, a sfătuit Moscova cu privire la modul în care să ocolească sancțiunile internaționale cu care se confruntă ca urmare a acțiunilor sale.
Chinezii nu au oferit nicio declarație
Reprezentanții Chinei, Rusiei și Iranului nu au răspuns la solicitările de comentarii. Ministerul iranian de Externe a trimis întrebările referitoare la Ahadzadeh ambasadei iraniene din Germania, care nu a răspuns. Ambasada iraniană din China nu a răspuns, de asemenea, la întrebări privind activitățile diplomatului și nici nu l-a pus la dispoziție pentru un interviu.
Persoana care a răspuns la telefon la FKP Anozit a cerut ca întrebările să fie trimise prin e-mail. E-mailul a fost returnat. Aceeași persoană a închis când POLITICO a sunat din nou încercând să pună întrebări companiei. FKP Anozit nu pare să aibă o prezență substanțială ca afacere, chiar dacă abrevierea FKP din numele său înseamnă „companie federală de stat” în limba rusă. Pagina sa de internet trimite întrebările la o piață industrială numită Techmika.
O căutare pe Google Maps pentru adresa sediului său central din îndepărtatul oraș siberian Kuybyshev a produs o imagine Street View a unei case din cărămidă roșie pe o stradă noroioasă pe care se mai aflau un magazin de încălțăminte, o școală de șoferi și un magazin de piese auto. Pe cealaltă parte a drumului se afla o clădire comercială neterminată, conform politico.eu.
Alimentarea războiului
Discuțiile privind procurarea de AP urmează unei încălziri a relațiilor dintre Iran, Rusia și China – care se consideră un bastion împotriva influenței SUA în urma războiului total al Moscovei împotriva Ucrainei.
Președintele chinez Xi Jinping, care a vizitat Moscova luna trecută, nu a aprobat în mod deschis războiul președintelui rus Vladimir Putin în Ucraina, dar a lăsat puține îndoieli cu privire la faptul că, în cele din urmă, alianțele Beijingului sunt cu Rusia. China, care a prezentat recent un plan de pace despre care criticii spun că ar forța Ucraina să cedeze teritoriile ocupate de Rusia, vrea să se asigure că Kremlinul nu pierde războiul, pe fondul temerilor că ar putea declanșa prăbușirea vecinului său și o destabilizare mai amplă.
Atât SUA, cât și Europa au avertizat în repetate rânduri Beijingul să nu ofere Rusiei sprijin militar, deși este departe de a fi clar ce consecințe, dacă ar exista, ar exista dacă China ar ignora aceste avertismente.
În timp ce China a furnizat Rusiei unele echipamente militare în ultimele luni, sprijinul a fost până acum modest, în parte, spun analiștii, deoarece Beijingul se teme să nu-și înfurie cei mai importanți parteneri comerciali, SUA și Europa.
Ajutarea Rusiei prin intermediul Iranului, furnizându-i acestuia din urmă AP, spun diplomații familiarizați cu această chestiune, este o modalitate prin care China ar putea oferi Moscovei un sprijin substanțial în spatele scenei. Faptul că China ar putea lua în considerare sfidarea sancțiunilor ONU pe care le-a semnat pentru a ajuta efortul de război al Rusiei trădează îngrijorarea profundă a Beijingului cu privire la perspectivele aliatului său, au declarat analiștii occidentali.
Au încălcat prevederile ONU
În conformitate cu rezoluția 2231 a ONU, adoptată în 2015, țărilor le este interzis să aprovizioneze Iranul cu PA fără aprobarea Consiliului de Securitate al ONU.
Percloratul de amoniu este o componentă cheie în combustibilul solid pentru rachete, care este adesea utilizat pentru uz militar datorită fiabilității și duratei sale lungi de valabilitate. Majoritatea rachetelor balistice iraniene de atac de precizie și cu rază scurtă de acțiune se bazează pe motoare cu combustibil solid. De asemenea, țara folosește combustibilul pentru a dezvolta rachete cu rază mai lungă de acțiune sub pretextul programelor sale spațiale, spun analiștii.
„Iranul își adâncește dependența de rachetele balistice cu propulsie solidă în strategia sa de securitate”, a declarat Behnam Ben Taleblu, membru senior al Fundației pentru Apărarea Democrațiilor și autorul unui studiu recent cuprinzător privind programul de rachete al Iranului. „Prin urmare, ingredientele care intră în componența combustibilului pentru rachetă solidă, cum ar fi AP ca oxidant, nu vor face decât să crească în importanță pentru regim.”
Volumul suspectat al transporturilor rusești și chinezești „vorbește despre caracterul imperativ al posesiei acestui material” pentru Iran, a adăugat Ben Taleblu.
Atacurile neîncetate ale Rusiei asupra țintelor ucrainene din ultimul an au epuizat rezervele de rachete. Deși Rusia își produce propriile rachete, capacitatea sa de a le produce rămâne în urma apetitului militarilor de a le lansa. De aceea, sprijinul iranian, ca și în cazul dronelor, ar putea reprezenta o alternativă atractivă.
Când ai prea multe rachete, nu ai ce să faci cu ele…
Ca și Rusia, Iranul este în mare măsură autosuficient în ceea ce privește producția de rachete, dar sancțiunile internaționale cu care se confruntă în legătură cu programul său secret de arme nucleare i-au limitat capacitatea de producție.
De asemenea, Iranul dorește să își mărească propria aprovizionare cu rachete balistice, deoarece încearcă să își încordeze mușchii în Orientul Mijlociu, au declarat analiștii. În 2020, Iranul a tras o duzină de rachete balistice asupra forțelor americane staționate la baza aeriană Ayn al-Asad din Irak, ca represalii la asasinarea generalului Qassem Soleimani, liderul forței paramilitare iraniene Quds. Lovitura, care a rănit peste 100 de militari americani, a marcat cel mai mare atac de acest fel împotriva forțelor americane.
În noiembrie, Marina americană a descoperit aproximativ 70 de tone de AP, suficient pentru a alimenta aproximativ o duzină de rachete cu rază medie de acțiune, pe o navă în Golful Oman, în drum din Iran spre Yemen. Oficialii americani au crezut că încărcătura era destinată rebelilor Houthi din Yemen, susținuți de Iran, iar Marina a scufundat nava.
