Ce pensie are fostul premier al României , idolul femeilor din anii 90. Petre Roman este un politician român, inginer și profesor universitar. A fost prim-ministru al României între 1989 și 1991, iar acum este pensionar. La 31 de ani de la Revoluție, politicianul primește două pensii.
Petre Roman a deținut funcții-cheie în stat de-a lungul timpului, acesta primește acum sume consistente de la bugetul de stat, în calitate de pensionar.
Reamintim că Petre Roman a fostul subaltern al lui Nicolae Ceaușescu, devenit apoi unul dintre dizidenți, în urma tensiunilor izbucnite la Timișoara. Apoi a devenit șeful executivului din partea noului partid FSN, la cârma căruia se afla și fostul președinte Ion Iliescu.
La cei 74 de ani, Petre Roman se bucură de banii primiți de la stat în calitate de pensionar: una în urma carierei de profesor, de 65.000 de lei pe an (5.400 de lei lunar) și alta de 116.500 de lei anual (9.700 de lei lunar), pentru activitatea din Parlament. Astfel, Petre Roman încasează lună de lună 15.100 de lei (3.100 de euro) lunar, o pensie cumulată mai mare decât a salariului președintelui Klaus Iohannis, de 14.600 de lei.
În urmă cu 4 ani, veniturile din pensii ale lui Roman erau de aproape 5 ori mai mici. În 2016 încasa doar 38.500 de lei anual. Informațiile legate de veniturile lui Petre Roman au fost consemnate chiar de către fostul politician în vârstă de 74 de ani, în cea mai recentă declarație de avere, consultate de Bugetul.ro.
Petre Roman a fost prim-ministru al României în perioada decembrie 1989 – octombrie 1991. A ocupat funcția de senator în perioada 1996-2004 și de deputat în 1990-1996. De-a lungul timpului a făcut parte din FSN, PD, FD și PNL. Până la Revoluție, Petre Roman era cunoscut pentru cariera sa universitară și ca specialist în fizica fluidelor și poluarea mediului, potrivit b1.ro.
Ce studii a urmat Petre Roman?
A urmat studiile medii la Liceul „Dr. Petru Groza”, actualmente liceul de Informatică din București. În anul 1963 a fost admis la Facultatea de Energetică a Politehnicii din București, pe care a absolvit-o în 1968 ca șef de promoție la secția Centrale Hidroelectrice. I-a avut ca profesori și mentori științifici pe academicianul Dumitru Dumitrescu, profesorul Dorin Pavel și profesorul Alexandru Diacon. Efectuează un stagiu de practică de inginerie la șantierul hidroenergetic și de navigație „Porțile de Fier”.
În 1970 reușește la concursul pentru obținerea unei burse de studii de doctorat, în Franța, la Universitatea „Paul Sabatier” din Toulouse. În 1971 obține masterul „Diplome d’Etudes Approfondies” și susține, în martie 1974, teza de doctorat la Institutul Mecanica Fluidelor din Toulouse, cu tema « Aerarea naturală a curgerilor cu suprafață liberă » și obține titlul de „doctor în științe”.
Devine prin concurs cadru didactic la trei universități din Toulouse (Școala Superioară de Aeronautică, Școala Superioară de Electronică, Informatică și Hidraulică și Universitatea “Paul Sabatier”, prin decret al Ministrului Educației din Franța)
