Studiind situri și cărți de bucate antice, un arheolog culinar recreează felurile de mâncare pe care le mâncau vikingii și rescrie astfel viziunea populară despre acești oameni.
Cu barba sa lungă și albă ieșind dintr-o mantie groasă de culoare maro și cu pantofii de piele făcuți manual în picioare, Daniel Serra arată ca atare, ca desprins dintr-un film cu vikingi. Suedezul masiv este un arheolog culinar care studiază obiceiurile alimentare din epoca vikingilor de peste două decenii, iar atunci când recreează rețete, folosește o strategie de imersiune totală. Pe lângă faptul că poartă hainele purtate de infamii marinari scandinavi, el gătește folosind instrumente replicate în clădiri reconstruite în stil viking.
Ce mâncau vikingii?
Când jurnaliști BBC Maddy Savage & Benoît Derrier l-au întâlnit, era o dimineață rece, după o furtună de zăpadă puternică, iar un vânt aspru se învârtea în jurul cabanei din lemn în care Serra stătea amestecând un terci savuros făcut cu bulion de pește uscat deasupra unui foc crepitant. Mantia lui a atins flăcările când s-a ridicat de pe un scăunel lucrat manual, dar era complet imperturbabil. „Este făcută din lână. Nu va arde. Nu vă faceți griji, sunt obișnuit cu asta!”, a spus el, zâmbind.
Serra își amenajase o bucătărie improvizată la Gunnes Gård, o fermă reconstruită din epoca vikingă, la nord de Stockholm, care este una dintre numeroasele locații din Scandinavia unde face demonstrații culinare pentru turiști. Înconjurată de o pădure de pini înzăpezită, aceasta se află la o scurtă plimbare de un sit funerar din epoca Viking și de câteva pietre runice bine conservate.
Deși cuvântul „viking” este adesea folosit pentru a descrie pe oricine a trăit în epoca vikingă, Serra a explicat că, din punct de vedere tehnic, ar trebui să se refere doar la pirații și jefuitorii care au călătorit prin nordul Europei între secolele al VIII-lea și al XI-lea. El a spus că majoritatea oamenilor din această perioadă nu erau invadatori însetați de sânge, ci lucrau ca fermieri, pescari, meșteșugari sau comercianți, iar el și-a făcut o misiune de viață din cercetarea și recrearea felurilor de mâncare care dominau dieta lor zilnică.
Trăind ca ei
„Îmi place să mănânc și îmi place să mănânc mâncare bună, așa că am fost curios: ce mâncau vikingii?”, a declarat Serra, care a studiat inițial mâncarea din Roma antică în calitate de student la arheologie, recreând mâncăruri din cartea de bucate De Re Coquinaria din secolele I-V. Apoi a reconstruit, gătit și gustat din Epoca Fierului până în Evul Mediu, înainte de a se concentra asupra epocii vikingilor în timpul studiilor sale de absolvire. În prezent, după ce a stabilit că vikingii erau mai degrabă localnici care mâncau de la fermă la masă decât vânători-culegători iubitori de carne, Serra este considerat una dintre cele mai importante autorități scandinave în materie de practici culinare ale vikingilor.
Serra spune că studierea a ceea ce mâncau vikingii ne oferă o mai bună înțelegere a abilităților tehnice și a ideologiilor acestora, precum și a modului în care oamenii din acea epocă socializau. „Prin recrearea mâncării, poți avea o idee despre cum era acolo”, a spus el. „Acest lucru face mai ușor de înțeles societatea, întreaga lume de la acea vreme”.
În 2010, Serra a început să „gătească experimental” bucătăria vikingă la scară mai mare, în cadrul unei misiuni pentru Muzeul Vikingilor din Lofoten, în nordul Norvegiei. Acolo a fost reconstruită o casă lungă (o clădire lungă și îngustă din lemn) cu o vatră tipic vikingă, iar înăuntru, Serra a început să creeze rețete de inspirație vikingă, cum ar fi potaie de brânză și ierburi sălbatice și napi prăjiți, serviți cu unt pentru turiști, stropite cu zer.
O experiență de viață
Această experiență a stat la baza unei cărți de rețete și, în 2013, a făcut echipă cu colega arheolog Hanna Tunberg pentru a o scrie. În „An Early Meal: A Viking Age Cookbook & Culinary Odyssey”, ei combină instrucțiuni de rețete tradiționale pentru zeci de mese, cu explicații detaliate despre cum și de ce anumite feluri de mâncare ar fi fost probabil gătite în diferite părți ale Scandinaviei.
„Pentru mine, cel mai interesant rezultat al studiilor noastre de până acum a fost acela de a vedea imaginea fermierilor care trăiau din natura înconjurătoare”, a declarat Tunberg. „Faptul că nu găsim niciodată vânat care să reprezinte mai mult de 1% din materialul osos din săpături oferă o imagine clară a fermierilor care nu aveau timp liber pentru vânătoare”. Tunberg a explicat că acest lucru dezvăluie un adevăr fascinant despre cine erau vikingii. „Eliminând efectiv mitul vikingilor care roadeau carnea din oasele animalelor sălbatice, am lărgit imaginea societăților vikinge ca fermieri”, scrie BBC.
