Marea Slujbă a Învierii se celebrează fie le miezul nopţii, fie la ora 4 a dimineţii. Cu câteva minute înainte de ora stabilită, preotul îmbrăcat de sărbătoare, aprinde o lumânare mare, frumos împodobită, iar după ce se deschid uşile împărăteşti, iese cu ea din altar, invitând pe credincioşi.
Veniţi de luaţi lumină!
Toţi credincioşii îşi aprind lumânările pregătite, după care ies din biserică precedaţi de Crucea procesională, de prapori şi de icoana Învierii. Cu toţii ies în faţa bisericii unde este pregătită o masă, pe care se aşează Sfânta Evanghelie, icoana Învierii, crucea, sfeşnice cu lumânări. În acest timp se cântă: Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte cu inimă curată să Te mărim.
După ce preotul proclamă Evanghelia Învierii, acesta cântă singur, troparul Învierii:
„Cristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.”
După alte rugăciuni, preotul, stând în faţa mesei şi cădind, rosteşte solemn: „Hristos a înviat…Hristos a înviat…Hristos a înviat…
Cât timp ne salutăm cu „Hristos a înviat”?
Începând cu noaptea Învierii, creștinii ortodocși se salută cu „Hristos a înviat” la care cei salutați răspund „Adevărat a înviat”.
Salutul are loc între credincioşi timp de patruzeci de zile, până la Sărbătoarea Înălţării Domnului.
Aceste cuvinte reprezintă mai mult decât o formă de salut, ele sunt mărturisirea credinței în realitatea Învierii Mântuitorului Iisus Hristos.
De asemenea, salutul pascal reprezintă mărturisirea completă a credinței în dumnezeirea lui Iisus.
În toată această perioadă, ca o particularitate a perioadei liturgice în care ne aflăm, nu se stă în genunchi la sfintele slujbe, pentru că este timp de bucurie.
De la Înălțare până la Rusalii creștinii ortodocşi se salută cu „Hristos S-a înălțat!” și răspund cu „Adevărat S-a înălțat!”.
