Blood Falls este cascada care oferă o spectaculoasă priveliște, remarcată prin “sângele” roșu care coboară lent de la ghețarul Taylor (a cărui lungime este de aproximativ 55 km), pe albul West Lake Bonney, acoperit de gheață, pe Valea Taylor din Valea McMurdo Dry din Antarctica, Estul Antarcticii.
Această cascadă este rezultatul apelor hiper-saline bogate în fier, fluxurile lor provenind dintr-un bazin subteran acoperit de de gheață la câțiva kilometri de Blood Falls.
Culoarea roșie, indusă de fier, a apelor acestei căderi formează un contrast izbitor cu împrejurimile albe, de aici și denumirea cascadei.
Când a fost descoperită „cascada însângerată”
Blood Falls a fost descoperită în anul 1911 de către geograful, antropologul și exploratorul mondial australian, Griffith Taylor, care a vizitat Valea Taylor în Antarctica (denumită după el) în această perioadă.
De atunci au fost făcute mai multe cercetări de către oamenii de știință pentru a elucida natura apei colorate în roșu.
Când exploratorii antarctici au descoperit pentru prima dată o stâncă pătată cu apă roșie de sânge în 1911 ei au presupus că algele cu nuanțe roșii sunt responsabile pentru culoare. Locul a devenit rapid cunoscut sub numele de Blood Falls, deși nu s-a dovedit a fi nici sânge, nici alge.
Cercetătorii au studiat ulterior originea cascadei și au descoperit că sursa apei provine dintr-un lac subteran, blocat sub un sfert de milă de gheață.
Prin urmare, Blood Falls este rezultatul apei sărate, bogate în fier, care curge încet, care se oxidează în contact cu aerul, la fel ca rugina. Apa este atât de sărată, încât este descrisă mai exact ca saramură. Și acum geologii și-au dat seama în sfârșit de unde provine toată saramură.
Cum ajunge „saramura de sânge” la suprafața ghețarului
Potrivit unui alt studiu (din anul 2017), condus de cercetătorii de la Universitatea din Alaska Fairbanks, a fost evidențiată calea pe care o parcurge saramura roșie pentru a scăpa de sub un ghețar, care are cel puțin 1,5 milioane de ani.
Blood Falls este situată la capătul nordic al ghețarului Taylor, care se întinde pe 100 de kilometri (62 mile) prin munții Transantarctici. În timp ce ghețarul Taylor se extindea pe continentul înghețat cu un milion de ani în urmă, a prins un mic lac de apă sărată sub nenumărate straturi de zăpadă și gheață. Apa sărată a devenit din ce în ce mai concentrată, până când saramura a fost prea sărată pentru a îngheța la temperaturi obișnuite.
Lacul respectiv, cu saramură subglaciară, a răzuit fierul de pe roca de bază, dându-i culoarea ruginită caracteristică odată ce ajunge în lumea exterioară.
În căderile de „sânge” există viață
Analize în detaliu asupra apelor de la Blood Falls au indicat câteva rezultate neașteptate. Astfel, a fost descoperită o colecție rară de bacterii autotrofice, bacterii care sunt capabile să supraviețuiască condițiilor de salinitate reci, anaerobe și înalte ale apelor subterane care se găsesc aici.
Aici, au fost descoperite cel puțin 17 diferite tipuri de microbi, care sunt capabili să supraviețuiască în condiții extreme, similare cu cele care existau atunci când a apărut viața pe Terra. Atunci cantitatea de oxigen din atmosferă era mult mai mică. Iar cele desoperite reprezintă dovezi că viața poate supraviețui în condiții extreme și le oferă cercetătorilor indicii despre cum s-ar putea dezvolta viața într-un mediu sărac în oxigen, potrivit sciencealert.com.