„Dați-mi și mie o pască! Ba nu, două!” îți sună cunoscut această formulare? Cu siguranță, în cazul în care ai fost nevoit să cumperi pască de la magazin și nu ai găsit nicio cale mai bună prin care să exprimi pluralul. Chiar și cei are se încumetă să-i pronunțe forma de plural au o ușoară ezitare, înainte de a spune „păști”, „paști” sau chiar „paște”, evocând sărbătoarea în timpul căreia se consumă acest preparat tradițional.
Care este adevărul, totuși? Cel mai mult s-au apropiat de adevăr persoanele care au spus „paște”, dar nici măcar ele nu au avut dreptate până la capăt. Motivul este unul foarte simplu: acest substantiv nu are formă de plural.
Cum scăpăm din situația spinoasă?
Dacă ni se pare că sunăm neștiutori atunci când cerem mai mult de o pască de la magazin, există mai multe soluții. Și niciuna dintre ele nu presupune să scoți DOOM 3 de nicăieri și să explici faptul că acest cuvânt este defectiv de plural. E suficient să folosești un plural care chiar există, „păscuțe”, de la „păscuță”.
Și sigur, o altă metodă prin care nu te vei lovi de această situație stânjenitoare este să îți faci pasca sau păscuțele în propria bucătărie, după rețete mai dietetice sau mai potrivite pentru persoanele gurmande, după preferințe.
Pur lingvistic, o altă soluție recomandată este aceea de a folosi „niște” pentru a ne referi la o anumită cantitate de pască. Ne putem imagina că este un substantiv masiv, așa cum ar fi și „aur” sau alt cuvânt care desemnează o masă, o cantitate nedefinită dintr-o anumită substanță.
Alte probleme din limba română
În afara situației cu pasca, o problemă de sezon și pe care România TV a aprofundat-o într-un articol, sunt multe situații în care nu știm ce plural să folosim. Celebre sunt situațiile substantivelor „ciocolată” și „chitară”. Totuși, în aceste cazuri există forme de plural, doar că nu sunt cele la care ne-am gândi prima oară. Așadar, „ciocolăți” și „chitări” sunt în afara normei. Variantele normate vor fi „ciocolate” și „chitare”.
Surprinzător este și „spate”, al cărui plural este tot… „spate”. Așadar, el este un substantiv neutru: un spate, două spate. Sună foarte nefiresc, dar este norma academică.
V-ați întrebat însă care e pluralul cuvântului „plural”? Deși „pluraluri” este primul instinct al multora, se pare că forma acceptată de Academia Română nu este alta decât „plurale”. Din fericire, sunt rare situațiile în care suntem nevoiți să folosim pluralul pluralului. Nu e de parcă am cere la magazin „Un plural, vă rog! Ba nu, două!”.
