Oamenii au folosit “arme chimice” cu mult timp înainte de epoca modernă.
De-a lungul timpului, în cadrul conflictelor sau războaielor, oamenii au folosit diverse substante toxice, fie otrăvuri obţinute din plante sau minerale, cu care la început şi-au uns sagetile sau săbiile aducătoare de moarte, iar mai tărziu le-au folosit ca încărcătură pentru diverse dispozitive şi echipamente de luptă, fie substanţe toxice sintetizate în laborator care au constituit încărcatura bombelor şi rachetelor folosite în conflictele armate din secolele XIX-XX.
Ce popor a folosit pentru prima dată armele chimice
Primii care au utilizat un gaz toxic drept arma pentru distrugerea inamicului au fost nemții.
În data de 22 aprilie 1915, adversarii din Primul Razboi Mondial, Germania si Franta, se aflau unul în fața altuia în Ypres, în partea de nord-vest a Belgiei. Atunci, orașul era asediat de nemți, care nu reușeau să se impună și să cucerească citadela. În noaptea zilei de 22 aprilie 1915, germanii au decis să arunce în luptă o armă fatală și anume gazul toxic.
Au eliberat în atmosfera 180 de tone de clor lichid, care în câteva minute a format un nor imens de culoare galbenă care, purtat de vânt, a fost dus spre pozițiile franceze.
În momentul în care norul de clor a ajuns la inamic, s-a produs o tragedie imensă. Cu fețele roșii, aproape orbi și sufocați, soldații francezi au intrat în agonie. Aproximativ 3.000 de oameni s-au sufocat din cauza gazului toxic, în timp ce alți 7000 au supraviețuit, rămânând însă cu sechele grave.
Potrivit istoricului Ernst Peter Fischer:
„De aici încolo, știința și-a pierdut nevinovația”.
„Până atunci, țelul științei era acela de a îmbunătăți condițiile de viață ale oamenilor, dar, deodată, ea a creat condițiile de distrugere a vieții umane”.
Dar cum au început să fie utilizate armele chimice
Cel care a descoperit efectul clorului lichid (care putea fi folosit ca armă strategică în războaie), este chimistul german Fritz Haber.
Fritz Haber este considerat a fi primul om de știință care și-a pus cunoștințele în slujba armatei.
„După succesul din Ypres primește gradul de căpitan în armata germană”, a declarat Fischer Haber.
Chimistul Haber a descoperit o serie de lucruri privind utilizarea clorului și anume: clorul este un gaz cu grad înalt de toxicitate, care se concentrează la înălțime mică deaupra solului, datorită densității sale foarte mari.
Haber știa că acest element chimic, clorul, irită mucoasele, producând dificultăți în respirație, tuse, vomă, sufocare și în final, moarte. Mai mult, clorul era destul de ieftin, fiind un deșeu al industriei chimice.
Doar nemții au reușit sintetizarea gazului toxic
Fischer a spus că, la acea vreme, și alte state au încercat să sintetizeze un gaz toxic cu potențial distructiv, dar numai germanii au reușit pentru că aveau o industrie chimică mult mai dezvoltată. Atacul nemților de la Ypres a fost infracțiune de război.
Ce prevedea Convenția de la Haga din 1907
Potrivit Convenției de la Haga din 1907 era interzisă folosirea „otrăvurilor sau armelor chimice” în conflicte armate, chiar dacă în acele vremuri se avea în vedere „otrăvirea apei sau a solului și folosirea de săgeți otrăvite”. Se precizează faptul că până atunci niciun gaz otrăvitor nu fusese folosit pe cămpul de luptă.
Premiul Nobel pentru Chimie, 1918
Chimistul Fritz Haber a ajuns un exemplu de urmat nu numai printre germani. Începând de atunci, toate statele implicate în război au început o cursă nebună pentru descoperirea celor mai bune arme chimice cu potențial militar. Astfel, în anul 1918, Fritz Haber a primit Premiul Nobel pentru Chimie, respectiv pentru sintetizarea amoniacului.
Ce alte țări au făcut experimente chimice
Englezii și francezii au experimentat și ei folosirea a diverse gaze toxice, încât, mai tărziu s-a ajuns la folosirea unor gaze toxice, precum fosgen și iperita, care, de cele mai multe ori, erau folosite în combinație.
Era armelor chimice a început în timpul Primului Razboi Mondial, Germania devenind lider în domeniu. Dar, concernul german BASF producea încă din timpul războiului gaz toxic în cantități impresionante, potrivit dir.org.ro
