Se poate sau nu se poate și dacă se poate, atunci cum. Cercetătorii belgieni au întors pe toate fețele posibilitatea și imposibilitatea de trăi cu 15 grade ”căldură” în case.
Cum se poate trăi cu 15 grade în locuințe. Concluzia cercetătorilor belgieni și descoperirea SlowHeat
Ați auzit de proiectul SlowHeat? Iar dacă nu ați auzit, nu vă faceți griji pentru că veți afla aici și acum, în cele ce urmează. În traducere, pe scurt, SlowHeat înseamnă ”încălzire lentă.”
„Suntem o familie de şase, avem o locuinţă de 200 de metri pătraţi, iar în prezent, fixăm termostatul central la maxim 15 grade Celsius”, spune inginerul belgian Geoffrey Van Moeseke, care aplică în propria locuinţă principiile proiectului SlowHeat.
Mai pe înțelesul nostru, ecuația este extrem de simplă: ”Încălzim corpul, nu zidurile”.
Locuința lui Geoffrey Van Moeseke este situată în oraşul Louvain-la-Neuve, în centrul Belgiei. Aici, termometrul afişează 14,5 grade Celsius. Dincolo de fereastra camerei unde se află, afară, vremea înregistrează temperaturi cu grade minus.
Doi în unu: cercetător și cobai
Este pentru al treilea an consecutiv când inginerul belgian aplică în locuinţa proprie principiile proiectului SlowHeat (”încălzire lentă”), în cadrul căruia este atât cercetător cât şi cobai.
❄️Chauffer le corps et non la pièce : c'est l'idée avancée par des chercheurs belges, qui ont lancé une expérience baptisée "SlowHeat". Une trentaine de participants a vécu sans chauffage central en utilisant des alternatives #AFP #AFPTV⤵️ pic.twitter.com/SFdVzG3WWG
— Agence France-Presse (@afpfr) December 27, 2022
Există o întregaă echipă. Din acest proiect de cercetare, coordonat de Universitatea din Louvain, fac parte patru cercetători şi un număr de aproape 20 de rezidenţi.
Științific vorbind, cercetătorii caută soluţii de rezervă care permit încălzirea locală, folosind mai puţină energie decât pentru încălzirea centrală.
Prima măsură recomandată: Adaptarea garderobei personale! ”Sunt îmbrăcat cu un pulover din bumbac clasic, peste care port o vestă veche destul de călduroasă. Pe dedesubt, mai am două straturi: un tricou şi o bluză tehnică de sport pentru exterior, de bună calitate”, explică cercetătorul care experimentează ideea dată. În picioare, şosete şi ”nişte papuci vechi îmblăniţi care sunt extrem de călduroşi”.
A doua recomandare: prioritizarea radiatoarelor electrice. Geoffrey Van Moeseke are două pe care le pune în funcţiune una până la două ore pe zi: unul în salon, celălalt în camera fiului cel mare, cea mai friguroasă cameră din locuinţă, unde temperatura medie depăşeşte rareori 12 grade Celsius. Un astfel de panou radiant plasat pe birou emite o căldură puternică în mod rapid.
Pe site-ul proiectului, cercetătorii recomandă totodată pelerina termică electrică, a cărei achiziţie este ”rentabilizată într-o lună”, subliniază el. Când stau la calculator, unii dintre participanţi utilizează mouse pad-uri termice.
Proiect SlowHeat a anticipat criza gazelor și energiei pe care o traversăm acum
Culmea ironiei este că proiectul a fost lansat în septembrie 2020, proiectul SlowHeat avea drept obiectiv anticiparea unei crize energetice.
”Ne-am pus întrebarea ce s-ar întâmpla dacă dintr-o dată, n-am mai avea gaz”, a explicat Denis de Grave, asistent de cercetare la Universitatea din Louvain.
”Iniţial, au spus că suntem nebuni”, mărturiseşte Grégoire Wallenborn, cercetător şi profesor la Universitatea liberă din Bruxelles, înfofolit acum cu o vestă grosă, căciulă şi mănuşi. În apartamentul său din Bruxelles, temperatura medie oscilează între 12 şi 14 grade Celsius.
Doi ani mai târziu, inflaţia şi războiul din Ucraina au dus la creşterea preţului la energie în Europa, iar proiectul SlowHeat beneficiază de un interes sporit tocmai acum.
Facturile la gaz şi electricitate cresc în continuare, dar Geoffrey Van Moeseke spune că plăteşte în medie doar 70 de euro pe lună pentru încălzire, prin metodele drastice de economisire.
Pentru a-şi putea testa metodele, cercetătorii din cadrul SlowHeat au trebuit mai întâi să-şi convingă familiile pentru a fi parte din experiment și iată că au reușit. La capitolul convingere psihologică au stat bine.
”Am implementat proiectul treptat”, spune Geoffrey Van Moeseke. ”A fost mai dificil în prima iarnă decât în cea de-a doua, ceea ce demonstrează că există o formă de obişnuinţă şi de adaptare care se instalează de-a lungul timpului”.
Pentru fiul cel mic, Célestin, de 11 ani, îmbrăcat cu un pulover din lână şi cu pantaloni scurţi care îi lasă gambele la vedere, temperatura nu este o problemă: ”Prima iarnă a fost mai dificilă, eram obişnuiţi cu temperaturi mai ridicate, dar acum m-am obişnuit. Mi se pare cald aici”, a spus el zâmbind.
Au existat însă şi temeri. Teama de frig, teama că vecinii şi prietenii nu vor mai dori să vină în vizite, teama de conflicte în familie. ”La început, a trebuit să elimin fricile”, a recunoscut cercetătorul.
Unele obiceiuri sunt mai complicat de adoptat ca altele, cum ar fi dispozitivul de pedalat instalat sub birou, care permite mişcarea chiar şi atunci când stai la calculator.
Demersul suscită uneori reacţii puternice. ”Unii percep proiectul ca pe o întoarcere la sărăcie”, a spus cu regret Geoffrey Van Moeseke.
Cercetătorii recunosc că proiectul lor nu este o soluţie-miracol care se aplică tuturor, dar promovează necesitatea de a ne reconsidera obiceiurile, relaţia cu consumul şi cu energia.
”Obiectivul nu este în niciun caz de a le spune oamenilor: o să vă fie frig. Ideea este de a păstra un nivel de confort identic, dar cu câteva grade mai puţin”, a explicat Amélie Anciaux, sociolog în cadrul Universităţii din Louvain şi membră activă a proiectului SlowHeat, după cum a relatat, pe larg și în amănunt, într-o ediție de știri, media.
