În lume există indivizi care au două sau mai multe personalități sau identități diferite, suferind, de fapt, de ceea ce se numește “tulburare de identitate disociativă”. Anterior, această afecțiune a fost cunoscută sub denumirea de tulburare de personalitate multiplă.
În general, persoanele cu tulburare de identitate disociativă au o personalitate principală, care poate fi pasivă, dependentă și deprimată. În schimb, personalitățile alternative pot avea vârste și genuri diferite și prezintă diferite stări, sentimente și preferințe.
Aceste personalități preiau controlul în mod succesiv, transformând comportamentul unei persoane.
În momentul în care o personalitate nu este folosită, ea disociază sau se detașează și nu știe ce s-a întâmplat cât timp a lipsit.
Simptome diferite în funcție de anumiți factori
Simptomele impactului tulburării de identitate disociativă asupra calității vieții unei persoane poate varia în funcție de:
- numărul de personalități existente,
- situația lor socială,
- alte afecțiuni de sănătate preexistente.
Cum se manifestă această afecțiune
Dintre cele mai frecvente simptome care apar la adulți, menționăm:
- confuzie;
- sentimentul de pierdere a timpului;
- expunerea a două sau mai multe personalități, prin modificarea comportamentului;
- tulburări de memorie;
- sentiment de detașare, disociere.
Această afecțiune poate să apară și în cazul copiilor, iar simptomele includ:
- prezența viselor și amintirilor dureroase;
- deficit de atenție;
- convulsii, mai ales ca răspuns la traume sau amintiri neplăcute;
- schimbări neașteptate ale preferințelor alimentare, vestimentare, dar și a activităților.
De asemenea, se consideră că tulburarea de identitate disociativă apare în copilărie, iar simptomele pot deveni mai severe odată cu trecerea timpului.
Care sunt cauzele care determină această afecțiune
Disocierea sau detașarea reprezintă un mecanism comun prin care se încearcă să se facă față stresului sau traumelor extreme, în special în copilărie.
Această tulburare de identitate disociativă poate să afecteze persoanele de orice vârstă, etnie, sex și situație socială.
totuși, cel mai important factor de risc în apariția acestei afecțiuni este reprezentat de abuzul fizic, emoțional sau sexual din timpul copilăriei.
Detașarea de realitate sau disocierea poate reprezenta o modalitate de protecție a personalității principale, astfel încât aceasta să nu experimenteze o trauma psihică sau fizică.
Astfel, o personalitate diferită suportă, în schimb, trauma, lăsând personalitatea principală fără memoria evenimentului respectiv.
Care pot fi afecțiunile associate acestei tulburări
Tulburarea de identitate disociativă poate fi corelată cu alte afecțiuni mintale, cum sunt:
- tulburarea acuta de stres;
- tulburarea de stres post-traumatic;
- tulburare de derealizare/depersonalizare;
- amnezia disociativă.
Cum poate fi tratată tulburarea de identitate disociativă
Cel mai adesea, potrivit studiilor, tulburarea de identitate disociativă este tratată (și dă rezultate) prin psihoterapie, care se concentrează pe:
- educarea persoanei afectate cu privire la propria stare;
- cresterea gradului de conștientizare;
- gestionarea emoțiilor și a impulsurilor existente;
- prevenirea următoarelor disocieri;
- gestionarea relatiilor actuale, a factorilor de stress și a functionalității zilnice.
Care este, de fapt, scopul tratamentului
De precizat este faptul că scopul tratamentului nu este de a reduce toate personalitățile la una singură sau de a le elimina pe cele suplimentare ci ajutarea tuturor personalităților să trăiască și să lucreze împreună în mod armonios, urmărindu-se, totodată, identificarea factorilor care produc schimbările de personalitate, potrivit sfatulmedicului.ro.
