În lunea de după Duminica Tomii, respectiv prima duminică după Paște, românii sărbătoresc potrivit tradiției populare Paștele Blajinilor sau Paștele Morților.
Potrivit tradițiilor și credințelor populare, de Paștele Blajinilor românii merg la cimitir și dau de pomană de sufletul morților ouă roșii, pască și cozonac și pun flori pe morminte.
„Potrivit credinței populare, Blajinii fac parte din cei dintâi oameni de pe pământ. Trăiesc fără femeile lor, conviețuiesc cu ele numai 30 de zile pe an în vederea procreației. Blajinii, incapabili de a face rău, s-ar află dincolo de lumea văzută, pe unde se varsă Apă Sâmbetei, în delta ei, pe Ostroavele Albe. Preocupările Blajinilor sunt postul și rugăciunile pentru cei vii. Deși sunt virtuoși, nu știu cum să calculeze data Sfintelor Paști. Oamenii le vestesc acestora că a venit Paștele prin intermediul apei, aruncând pe ea coji de ouă roșii”, explică Sorin Mazilescu, cercetător în domeniul etnografiei.
Se pomenesc neamurile, dar și prietenii
Sărbătoarea, care este considerată ca fiind religioasă, deși are rădăcini păgâne, este răspândită în întreaga țară. În unele regiuni, ține mai multe zile, începând de sâmbătă. În perioada comunistă Paștele Blajinilor a nu se putea ținea lunea, aceasta fiind zi de muncă, ceea ce a dus la apariția obiceiului de a-i pomeni pe cei răposați duminica. Însă aceasta ce nu corespunde tradițiilor, întrucât Biserica Ortodoxă nu oficiază pomenirea morților în Săptămâna Luminată, inclusiv în Duminica Tomii, fiind vreme de bucurie pentru Învierea Domnului.
De Paștele Blajinilor nu se pomenesc însă doar persoanele decedate cunoscute pe linia ascendentă a unei familii, ci întregul neam, dar și prietenii.
„În unele zone ale țării, preoții sunt chemați să săvârșească în lunea după duminică Tomei o slujba pentru sufletele celor răposați. Există credința ca, prin această slujbă, sufletele celor trecuți în lumea veșniciei vor fi părtașe fericirii fără sfârșit”, a mai explicat etnograful.
Tradiții și obiceiuri românești
Conform credinței populari, de Paștele Blajinilor, fiecare femeie care merge la cimitir aduce cu ea un ștergar strâns la un capăt și legat cu o lumânare, pe care îl dă apoi preotului care citește pomelnicele. Un alt obicei legat de Paștele Blajinilor este ca oamenii să mănânce afară, la iarbă verde unde lasă intenționat ca multe resturi să cadă pe pământ, întru pomenirea celor morți.
În unele regiuni, se crede despre Blajini că provin din copii nebotezați, morți imediat după naștere. „Alteori sunt priviți ca fiind cei care susțin stâlpii pământului. Fără Blajini, lumea s-ar scufundă în haos”, explică Sorin Mazilescu. În Bucovina se spune că Blajinii sunt jumătatea de sus om, iar jumătatea de jos pește și trăiesc într-un pârâu, iar femeile și fetele lor cântă foarte frumos, încât răsună văile de cântecele lor melodioase.
„În unele versiuni, Blajinii sunt identificați cu urmașii celor care n-au mai reușit să traverseze marea, atunci când Moise a eliberat poporul evreu din robia egipteană, despărțind apele. Aceștia au rămas pe o insula foarte aproape de Răi, pe unde trece Apă Sâmbetei”, a mai precizat cercetătorul citat de Adevărul.
