În 2005, viața locuitorilor din Vadu Roșca a atârnat de un fir. Au fost prizonierii apelor, iar strigătul lor de ajutor era tulburător. Vadu Roșca se transformase în Vadu Durerii.
Au trecut 17 ani de când au fost fugari în calea apelor. Și-au pierdut munca de-o viață, animale, membrii familiei, dar le-a mai rămas o fărâmă de speranță.
Apele au dat din nou năvală în Vadu Roșca. Rampele podului provizoriu au fost distruse
În 2005, viața locuitorilor din Vadu Roșca a atârnat de un fir. Au fost prizonierii apelor, iar strigătul lor de ajutor era tulburător. Vadu Roșca se transformase în Vadu Durerii.
Din 2005, de când viața în Vadu Roșca părea că s-a oprit brusc, oamenii se roagă necontenit să-i ocolească nenorocirea inundațiilor. Dar rana este încă deschisă și nimeni nu o poate închide.
În plus, ieri, duminică 31 iulie 2022, o viitură așteptată de autoritățile vrâncene a lovit rampele podului provizoriu de la Vadu Roșca și le-a distrus. Apa a ajuns cu multe tone de gunoaie, crengi și arbori care au fost smulși din pământ de vijelie dar norocul, dacă se poate numi așa, este faptul că a fost închisă circulația rutieră pe pod, încă de sâmbătă. Autoritățile speră ca situația să revină la normal și circulația să fie restabilită, iar rampele refăcute odată cu scăderea apelor. Până atunci însă, ca să ajungă la șosea, locuitorii din Vadu Roșca străbat nu mai puțin de 14 kilometri… Le-o fi fost atât de greu autorităților ca din 2005 și până acum să se ocupe de cursul apei, sistematizarea sau podul?
Dumnezeu n-a vrut să-i ia pe toți
Filmul tragicelor evenimente din 2005 nu poate fi uitat. Nimeni nu poate șterge cu buretele imaginea în care oameni cu privirea pierdută, picioarele înfundate în apa amestecată cu noroi și mâinile prinse de o bucată de gard, sau cocoțați pe acoperișul caselor, ținând în brațe copii sau un animal luat pe ultima sută de metri așteptau să se întâmple o minune și să fie salvați. Iar Dumnezeu s-a îndurat și nu i-a luat pe toți. Mulți dintre cei plecați în lumea drepților își dorm somnul de veci în satul vecin, la Vulturu, pentru că cimitirul lor era tot sub ape.
De două ori Ceaușescu a încercat să strămute satul
Nimeni nu a putut să contabilizeze toate distrugerile de atunci, dar specialiștii au spus că s-au apropiat de dezastrul din 1970 când, tot din cauza inundațiilor, satul a fost la un pas de strămutare. Însă oamenii nu au plecat din locul lor…iar Ceaușescu și mai marii din județul Vrancea au abandondat planul strămutării.
Pe de altă parte, sunt puțini cei care știu că, în 4 martie 1957, sătenii s-au răsculat împotriva comuniștilor care vroiau să-i bage cu forța în Colectiv. Au fost împușcați mai mulți oameni, care au refuzat să-și dea pământurile. Nicolae Ceaușescu a vrut atunci să strămute satul Vadu Roșca, dar a abandonat ideea în urma evenimentelor. Pe atunci Ceaușescu era ministru adjunct la Agricultură.
Se pare că satul Vadu Roșca nu va fi niciodată abandonat, indiferent prin ce va trece.
Becali i-a salvat din necaz
Nu există duminică sau sărbătoare în care oamenii să nu se roage pentru Gigi Becali. În 2005, latifundiarul i-a scos din necaz și le-a construit case.
A făcut un sat nou, botezat cu numele lui, format din 200 de locuințe.
Guvernul a finanțat la rândul său 146 de case la Botârlău, iar Becali, într-un sat alăturat. A fost salvatorul lor, iar locuitorii spuneau că de va avea și el nevoie vreodată de ceva, vor pune mână de la mână și-l vor sprijini.
Și tot acolo afaceristul a ridicat și o biserică, în interiorul căreia se vede o pictură uriașă cu familia lui Becali.
De-a lungul anilor, țăranii din Vadu Roșca s-au întors din satul Gigi Becali la casele lor. Autoritățile locale n-au făcut mare lucru pentru ei, pentru a evita o nouă inundație catastrofală.
